Ziua de 11 mai 2009 a rămas în istoria recentă a Masoneriei din America Latină ca o amintire (dulce-)amară. Cel mai important jurnal masonic on-line din America Latină (Diario Masonico), de origine mexicană, a publicat un interviu acordat de Licio Gelli unui jurnalist sud-american. În acel interviu Licio Gelli declara cu o serenitate ce a şocat pe toată lumea: "Peron era Mason, eu l-am iniţiat la Madrid!".
Încă o dovadă a puterii fără limite a lui Licio Gelli, omul care a scris pagini în istoria recentă a mai multor ţări ale lumii, printre care Italia şi Argentina. Gelli şi Loja sa au fost relaţionate cu servicii secrete din peste 30 de ţări importante ale lumii, printre care Statele Unite ale Americii, Italia, Regatul Unit, Argentina, Spania, Germania, Franţa, Libia, România, Israel şi altele. Sper ca acest personaj malefic să nu ajungă să scrie şi istoria României, şi nu cu "instrumente" precum Săvoiu şi Nestorescu-Balceşti, care nu fac altceva decât să necinstească istoria neamului nostru!!!
"Peron era Mason, eu l-am iniţiat la Madrid, în Puerta de Hierro, în iunie 1973. A fost o ceremonie simplă. Nu a fost dificil. Era un rit numic < al orecchio del maestro >", a declarat Licio Gelli via o convorbire telefonică cu jurnalistul sud-american. Gelli se afla la Vila Wanda din localitatea Arezzo, Italia.
Puterea este unul dintre lucrurile mai puţin cunoscute lumii, însă pentru Gelli puterea a fost şi a rămas pur şi simplu o uşă pe care intra şi ieşea după voie. Puterea latentă în care zace contele Licio Gelli învăluie în mister reşedinţa sa ce poartă numele primei soţii, poate una dintre cele mai cunoscute reşedinţe personale din lume. Acolo nu fastul te farmecă, ci misterul din spatele istoriei fiecărui obiect şi, mai ales, din spatele proprietarului său. Gelli a fost relaţionat în inestigaţiile oficiale chiar şi cu moartea Papei Ioan Paul I.
Este interesant pentru că uneori la capătul celălalt al telefonului, atunci când Gelli nu este acasă, o menajeră răspunde spunând: "Comandorul nu este (Il commendatore non si trova)". Este cel puţin ciudat ca de la domn, venerabil, conte sau alte titluri ale lui Gelli cineva să-i spună Comandorul... Menţionez că acest cuvânt se regăseşte în cea mai înaltă titulatură a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat (numit de unii Universitatea Masoneriei): Suveran Mare Comandor - şeful RSAA, ceea ce ar însemna că Gelli este un fel de "rector" al Masonilor...
În timpul exilului în Spania şi înainte de cel de-al III-lea guvern al său, Juan Peron a profitat şi a încercat o apropiere faţă de Licio Gelli pentru a avea porţile deschise la Vatican. Peron dorea doar să recupereze corpul neînsufleţit al Evitei Peron, care-i fusese ascuns într-un cimitir din Milano sub numele fals de Maria Magistris.
Gelli a avut o putere discreţionară nu doar în Argentina, ci şi în întreaga Americă Latină. Jose Lopez Rega şi aliaţii săi din armata Argentinei (precum preşedintele de facto, Roberto Viola, sau şeful serviciilor secrete ale dictaturii, Guillermo Suarez Mason). Gelli este păstrătorul unei cutii a pandorei în America Latină şi, prin urmare o posibilă ameninţare pentru multe din guvernele lumii, începând cu cel mai puternic.
Jurnalistul mărturiseşte că într-o zi, pe când aştepta să-i răspundă Gelli pentru a-i confirma obţinerea interviului, sună telefonul şi Gelli spune: "Soseşti în Italia?". După mai multe refuzuri, Gelli era pregătit să arate lumii şi Americii Latine (care ar putea deveni viitorul lumii) cine este şi ce ştie despre istoria nescrisă a acelei părţi a lumii. Dar brusc, Gelli anulează iar interviul cu jurnalistul sud-american. De fapt, cei de la Sony îi propunea să accepte realizarea unui film despre viaţa sa. Interviul nu a fost niciodată acordat în Vila Wanda, ci la telefon, dat fiind faptul că Gelli nu avea timp. Interviul telefonic a scos la iveală...
"Îmi amintesc absolut tot. Din timpul în care era Lanusse, cum a lucrat pentru a face o specie de referendum, de sosirea lui Hector Campora, după doctorul Lastiri. Apoi de Peron şi Isabelita", afirma Licio Gelli cu o oarecare nostalgie.
Acum voi reda un pasaj important din acel interviu istoric:
Reporter: Dumneavoastră încă vorbiţi cu Isabelita?
Gelli: Da. Este în Madrid. Sa căsătorit.
Reporter: Sa căsătorit din nou?
Gelli: Da. Dar nu la Biserică. Sa căsătorit cu un domn în vârstă.
Reporter: Care este numele lui?
Gelli: Nu. Ceea ce v-am spus este că e un domn în vârstă.
După scurta conversaţie, Gelli îi cere reporterului să-l sune mai târziu. Practic întregul interviu a avut loc astfel, fiind format din câteva zeci de scurte convorbiri telefonice. Brusc, înainte de a închide telefonul, Gelli îl întreabă pe jurnalist de preşedinta Argentinei, spunându-i să-i trimită interviul via poştă.
Abia în vară a răspuns la telefon, spunându-i jurnalistului: "Nu, nu a fost în vacanţă. Am fost în spital. M-am întors sâmbătă. Sunt mai bine. An nevoie de vreo zece zile de refacere. Vă răspund la întrebări cu plăcere. Dar în timpul celor zece zile de refacere. Vorbim mai încolo".
Gelli este sunat din nou, dat fiind faptul că nu răspundea la telefon. Şi astfel începea aventura în trecut cu cel mai cunoscut Mason al contemporaneităţii şi cu unul dintre cei mai cunoscuţi Masoni din istorie. Dar un interviu atipic pentru că, la început, Gelli schimbă rolurile, devenind el reporterul.
Gelli: Câţi ani aveţi dumneavoastră?
Reporter: 37
Gelli: L-ai cunoscut pe Peron în persoană?
Reporter: Nu. Eu m-am născut în 1970. Eram foarte mic. Când Peron a murit eu aveam patru ani.
Gelli: Eu am fost unul dintre cei care-l cunoşteam foarte bine. Ai cunoscut-o pe Isabelita?
Reporter: Nu în persoană. Un judecător din Argentina ceruse extrădarea ei. Dar justiţia spaniolă a respins cererea.
Gelli: Da. Ştiu. Este adevărat. Poporul argentinian nu se poartă bine cu Isabelita. Nu a tratat-o bine. Ea a făcut multe pentru poporul argentinian. Când era generalul Peron nu exista mizeria care există acum. În Argentina lucrurile de acum nu merg bine. Era mult mai bine când era Peron. Inclusiv în Italia se trăia mai bine când era fascismul. Acum este o ruină. Lumea moare de foame. Napoli este destinat gunoiului. Lumea nu poate trăi cu ce câştigă. Industriile nu mai există, sunt toate închise. Omoară afacerile.
Reporter: Este adevărat că multe industrii italiene nu au putut face faţă competiţiei din China.
Gelli: China a ocupat practic toată Italia. Este un semnal rău.
Reporter: Şi cum credeţi că se poate inversa procesul?
Gelli: Acum este târziu pentru că China este puternică, inclusiv militar. În plus este aliată cu India. În Italia nu mai este de lucru. Posturile de muncă le administrează chinezii. Rusia este împotriva Statelor Unite. China şi India sunt împotriva Statelor Unite. Coreea de Nord este împotriva Statelor Unite. Toate ţările arabe sunt împotriva Statelor Unite. Statele Unite sunt singure acum. America nu mai are puterea ce a avut-o cândva şi nici consideraţia avută. A pierdut toată încrederea pentru că Statele Unite, cum se întâmplă acum, şi-a văzut chiar şi moneda devalorizându-se, dolarul. Înainte dolarul domina lumea.
În iarna lui 2008 (perioada verii pentru Europa şi a iernii pentru Argentina) Gelli răspunde iar la telefon, după ce fusese internat din nou.
Reporter: Cum vă simţiţi?
Gelli: Uite, eu acum plec în vacanţă. Mă întorc pe 1 septembrie.
Reporter: Dar rămâneţi în Italia?
Gelli: Sunt în Italia. Dar mă voi duce într-un loc să-mi rezolv problemele de sănătate. Dumneavoastră îmi trimiteţi întrebările prin poştă?
Reporter: Dar le-am trimis deja.
Gelli: Niciodată nu le-am primit.
Reporter: Dumneavoastră mi-aţi spus că le-aţi primit, dar cum erau multe doreaţi timp pentru a le răspunde.
Gelli: Asta când?
Reporter: Acum jumătate de an. Dumneavoastră povesteaţi că în timpul guvernului lui Peron a avut loc o reuniune de Masoni din diferite ţări din America (n.a. - în limbajul latino-american "america" include toate ţările din emisfera de vest) în Casa Rosada (n.a. - palatul prezidenţial din Buenos Aires).
Gelli: Da. În Casa Rosada am făcut o reuniune istorică cu toţi Marii Maeştri din toată America. A prezidat-o Campora. Eu, bineînţeles, am fost prezent.
Reporter: Despre ce a fost vorba?
Gelli: Au fost Mari Maeştri din Argentina, Chile, Uruguay, Venezuela, Brazilia. Au venit toţi la conferinţa rezervată realizată în saloanele din Casa Rosada.
Acum simt nevoia să fac o menţiune a unui fapt istoric, pentru a scoate din ceaţă începutul relaţiei lui Peron cu Gelli. Gelli a călătorit cu Peron în avionul care-l aducea pe Peron din exilul din Spania în Argentina. Reîntors a preluat puterea bazându-se pe câţiva oameni importanţi: Jose Lopez Rega (Ministrul Bunăstrării), Alberto Vignes (Cancelarul) şi Cesar de la Vega (maxima autoritate masonică din Argentina).
În paralel, Gelli şi-a construit puternice relaţii cu şefii militari care vor debarca mai târziu guvernul peronist, în special cu Suarez Mason şi Emilio Massera (doi importanţi membri ai Lojii P2). În perioada în care Raul Alfonsin încerca să frâneze forţele represive şi destabilizatoare, gelli era în Rio de la Plata, fugind din faţa justiţiei europene.
Interviul se încheie într-un mod tipic Gelli. Reporterul pune o ultimă întrebare care primeşte un răspuns sec, după care Gelli nu mai avea să mai răspundă la telefon pentru acel interviu. Mormântul lui Gelli fusese profanat cu puţin timp înainte ca Gelli să fie extrădat în Europa. Se găsiseră simboluri tipice folosite de Loja P2 în ritual.
Reporter: Dumneavoastră ştiţi ce a avut loc cu corpul lui peron? A fost cu adevărat ciudat.
Gelli: Ştiu.
Reporter: Cine a făcut-o?
Gelli: Nu ştiu! Nu ştiu!
Şi astfel, brusc Gelli închide telefonul şi nu-i mai răspunde reporterului niciodată, lăsându-l fără interviu şi fără răspunsuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu