DISPARIŢIA ARHIVEI MASONICE DE LA BĂLCEŞTI (bun de patrimoniu naţional). Horia Nestorescu-Bălceşti, omul „masonic” al lui Nicolae Ceauşescu

Se ştie că în urma oricărei perioade de criza lucrurile ce se întâmplă în acea perioadă pot părea incerte, nesigure etc. Tot în astfel de situaţii se pot produce şi pierderi culturale ale unei ţări, de o valoare aproape inestimabila. Dar poate că nu despre aceasta este vorba, ci despre întrebarea: unde se află arhiva masonică de la Bălceşti, un bun al patrimoniului naţional al României? Dar înainte să trecem puţin în registru anumite aspecte ce le las celor interesaţi a le analiza şi autorităţilor în a cerceta.

Pe 16 iulie 1938 se năştea la Bucureşti Horia Nestorescu-Bălceşti. Absolvent de drept în perioada comunistă, Nestorescu-Bălceşti a activat ca agent al ADAS-ului timp de aproape un an de zile, până în anul 1960. Dar totul a luat o turnură interesantă în momentul în care acesta a devenit directorul Muzeului Memorial Nicolae Bălcescu, din judeţul Vâlcea, în anul 1968. Funcţia şi-a menţinut-o până în 1974, iar mai apoi din 1975 până în 1979.

Ceea ce este şi mai interesant, este că după căderea regimului comunist acesta încă era muzeograf (din anul 1980), menţinându-şi postul până în 1990. Vom reveni mai târziu la acest aspect.

În anii 1977, 1985 şi 1987 acesta a călătorit în Italia (în perioada regimului comunist) unde (?) a cercetat viaţa lui Nicolae Bălcescu (?!).

Relaţia sa cu Francmasoneria începe după anii ’90, când intră în Masonerie, unde urcă în mod ciudat (spun ciudat pentru în Masoneria numită regulară există un timp de aşteptare pentru a primi şi învăţa aceste grade), imediat până la gradul 4, în decursul unui singur an, adică anul 1994.

Încă din 1998, acesta este angajat al Marii Loji Naţionale din România, de unde a şi ieşit la pensie în 2004. Ceea ce este interesant este că după alegerile din MLNR când a fost ales Chirovici Mare Maestru, Nestorescu-Bălceşti a fost dat afară şi acuzat, de unii membri, că şi-ar fi însuşit o parte din fondul arhivistic şi din fondurile financiare (la fel cum a fost ţi în cazul Marii Loji Naţionale Unite din România de unde, la fel, şi-a însuşit bani la plecare). Nu se mai punea vorba despre modul în care a realizat comerţ cu obiecte masonice fără a plăti dările către fisc, dar nu acesta este subiectul central. Periplul masonic este „atestat documentar” şi nu merită comentat, el înscriindu-se în seria traseismelor masonice, la fel de mult practicate ca şi în politică.

Pe 7 noiembrie 2005 acesta primea gradele într-un rit masonic numit Memphis-Misraim (gradele 4-30). Şi mai interesant este că traseismul a dus ca recent, acesta să treacă într-o altă barcă, sub oblăduirea unui personaj considerat de Francmasonerie ca fiind o persoană care acordă aceste grade pe bani grei, fără nici un fel de plată către fiscul francez sau italian (este de origine italiană, dar cetăţean francez), pe numele de Joseph Castelli.

Dispariţia bogatei şi aproape inestimabile comori de la Bălceşti a mirat pe foarte mulţi, iar autorităţile nu ştiu dacă au făcut cercetări în acest sens. Dar să stăm liniştiţi, căci acest fond arhivistic, proprietate a statului şi poporului român se află într-un apartament din Bucureşti, a cărei adresă mi se pare impropriu a o face publică, dat fiind faptul că există extrem de multe persoane care o cunosc şi cunosc şi proprietarul acest apartament, un personaj pitoresc peisajului în care aceştia se învârt. Deci, întrebare de 100 de puncte: Arhivă într-un picior, ghici Bălcescule în ce apartament din Bucureşti stă fondul arhivitic de patrimoniu naţional?

Bun şi ce-i cu toate acestea? Păi să revenim asupra celor menţionate şi să oferim câteva detalii pentru cei interesaţi. Înainte de a vorbi de perioada comunistă şi de relaţia cu omul care nu a fost niciodată mason (Nicolae Ceauşescu) a lui Nestorescu-Bălceşti, vom vorbi despre câteva aspecte de caracter masonic de după căderea regimului comunist.

Nestorescu-Bălceşti este iniţiat în Masoneria română (MLNR-ul întors din exil, cunoscut astăzi sub acronimul MLNUR) în anul 1994, unde primeşte gradete 1, 2 şi 3, iar apoi primeşte gradul 4 în Ritul Scoţian (unde a şi rămas un mason de nota patru). La scurt timp acesta pleacă şi se duce la MLNR (marea lojă făcută de masonii italieni de la Grande Oriente d’Italia - cei care s-au întâlnit cu Stănculescu).

Ca o paranteză, acesta nu a primit niciodată gradul 33 aşa cum susţine în Supremul Consiliu al lui Lăzărescu, pentru că acel document oficial făcut chiar de Nestorescu-Bălceşti şi semnat de Lăzărescu nu a fost contrasemnat de ceilalţi trei demnitari (pe acea diplomă de grad erau nevoie de patru semnături, pentru a fi valid, însă un demnitar nu a semnat-o pe considerente masonice, dat fiind faptul că nu întrunea nici anii şi nici abilităţile necesare).

Acesta primeşte grade în Ritul York, Ritul Scoţian şi Ritul Memphis-Misraim, ca fiind membru al MLNR, condus de Gheorghe Comănescu. Toate aceste titluri şi grade au fost pierdute în momentul în care a fost expulzat şi radiat din MLNR.

În timpul în care a stat la MLNR a făcut parte din tot felul de grupări şi grupuleţe mai puţin onorabile, dar nu acest lucru contează pe cât acela că faimoasa sa enciclopedie a masoneriei române, în serie de trei volume, a fost o lucrare comandată şi plătită din sânul organizaţiei pentru a ascunde adevăruri istorice ce nu conveneau liderilor de atunci, iar acesta a executat lucrarea.

Mai mult, au fost persoane care au apărut în acele cărţi plătind, logic, fără a primi în schimb chitanţe, o practică de evaziune fiscală des întâlnită dar, iarăşi, nu ne interesează acest subiect.

Se reîntoarce cu coada între picioare la MLNUR unde este primit cu reticenţă, dat fiind faptul că antecedentele nu-l recomandau nici în Somalia. Se împrieteneşte cu Săvoiu şi încearcă să de-a o lovitură de palat pentru a subjuga politic şi financiar MLNUR-ul însă sunt expulzaţi şi de aici, ba mai mult, sunt trimişi în judecată, iar tribunalul decide oficial, pe cale legală, expulzarea lor din acea asociaţie.

O bună perioadă de timp a figurat în Supremul consiliu fondat de Lucian Cornescu-Ring de unde a fost dat afară după dispute şi pleacă împreună cu Săvoiu fondând o nouă masonerie numită MLNR 1880, după cum spuneam şi într-un alt material, un amestec al acronimului Marii Loji Naţionale din România cu anul de fondare a Marii Loji Naţionale Unite din România.

Împreună cu Săvoiu realizează ceea ce am semnalat deja (vezi Schapira, atacul împotriva lui Cornescu, întâlnirea cu Licio Gelli, Joseph Castelli), spunându-şi în final Suveran Mare Comandor, neavând gradul 33 şi nefiind ales pe cale democratică de persoane care au primit acest grad.

Nestorescu este un apropiat al lui Voican Voiculescu (care în anul în care Gino Sandri, Marele Secretar al Prioratului Sionului a venit la Bucureşti, a participat la reuniunea cu acesta), cu care-şi petrece uneori vacanţele în staţiunile balneare. Gino Sandri este catalogat „a fraud” de englezi şi nu numai.

Bun şi acum să revenim puţin la Ceauşescu care, în dorinţa lui de megalomanie a ordonat să se înfiinţeze (atenţie, era în perioada comunistă!!!) un muzeu al masoneriei române. Nestorescu a primit această însărcinare. Scopul acelui muzeu era acela ca Ceauşescu să primească acolo pe unii şefi de stat care veneau în România, unii fiind masoni cu acte în regulă. Să nu uităm că Nestorescu a făcut cel puţin trei vizite în Italia în perioada comunistă!!! Cine pleca în acele vremuri în misiuni peste hotare?!

Piesă cu piesă acest puzzle capătă contur, iar o parte a adevărului istoric din ceea ce numesc unii masoneria românească iese la suprafaţă. Mai sunt multe de spus şi şi mai multe de descoperit. Acrul adevăr poate face amară şi o cană plină cu zahăr.

Vorbesc unii oameni de elită? Am să dau un exemplu. Nestorescu are şi un centru de cercetare masonică etc., iar în urmă cu câţiva ani de zile a încercat să intre în cea mai importantă asociaţie internaţională de acest fel din lume, prin intermediul lui Viorel Dănacu… Ah, da, am uitat să menţionez că şi pe Dănacu-l vizita la sediul de pe Gramont… Şi că spuneam de elită, ghici ce? Centrul lui cu care lucrează inclusiv cu academia română, nu a fost primit pentru că nu îndeplinea condiţiile. Cred şi eu, căci dacă stăm să ne gândim că acolo sunt membri precum: Muzeul Marii Loji Naţionale Franceze, Muzeul Marelui Orient al Franţei, Biblioteca Masonică din Pennsylvannia (una din cele mai importante din lume) şi altele…

Constantin Bartolomeu Săvoiu şi posibila subminare a statalităţii României în plan politic şi financiar

Constantin Bartolomeu Săvoiu şi posibila subminare a statalităţii României în plan politic şi financiar

În prima parte a acestui capitol am evidenţiat o serie de chestiuni mai mult sau mai puţin publice cu privire la activitatea „civilă” a generalului-mason „Costică” Săvoiu şi am pus acest prenume pentru că mai târziu vom observa o relaţie a acestuia cu un alt „Costică”, tot general, dar unul mult mai special…

Tot în prima parte a acestui capitol am subliniat un cuvânt anume (olteni), urmând a dezvolta acest subiect în partea a doua, adică aceasta. De asemenea, am promis să evidenţiez legăturile cu militari şi cu Ordinul de Malta, dar şi să fac câteva menţiuni despre Conferinţa de la Malta şi de ce este aceasta importantă pentru România în contextul de atunci, de acum şi în viitor.

Am putea spune că Masoneria conspiră împotriva lumii şi, implicit a României, dar dacă există structuri mai puţin văzute care acţionează în acest sens, iar masoneria este doar un „paravan la şmecherie”, aşa cum spunea răposatul Iorgovan într-un interviu anti-masonerie acordat cu puţin timp înaintea morţii sale… cel puţin ciudate şi subite pentru mine.

Nu vreau să se înţeleagă că arunc vina pe cei ale căror nume vor apărea în acest material, dar consider că este esenţial să cunoaştem nişte aspecte relaţionate cu nişte nume, relaţionate cu nişte organizaţii şi „întâmplări” care au avut, au şi vor avea loc sub ochii noştri sau în spatele zidurilor înalte ale diverselor instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale. Concluzia va aparţine doar celor interesaţi în a căuta mai departe. Prin urmare, nu fac altceva decât să deschid ochii celor care vor să vadă anumite chestiuni care, puse cap la cap, compun un puzzle foarte interesant.

Aţi observat că în materialul precedent am pus accentul pe companiile puternice din Franţa, unele pentru care a lucrat (şi pe alocuri mai lucrează) generalul-mason Săvoiu. Ştiu că poate părea ciudat, dar cine a devenit puterea agricolă a Europei şi, prin urmare producătorul şi exportatorul principal de alimente? Răspunsul este unul singur: Franţa, o ţară care a sprijinit România în a obţine comisariatul pentru agricultură al Uniunii Europene. De ce? Fiecare poate să răspundă la această întrebare după puteri.

Bun şi ce legătură are acest lucru cu România? Unii ar spune Codex Alimentarius si plante modificate genetic (OMG), alţii ar vorbi de teoria conspiraţiei mondiale şi de… Comitetul celor 33 (?!). dar eu nu am să vorbesc despre aceste lucruri, ci doar am să subliniez faptul că în ultimele luni de zile, într-un mod vizibil, România se confruntă cu legile şi directivele cu privire la produsele modificate genetic, ca şi când ar fi un mare laborator de experimente umane.

De asemenea, am făcut referire la o organizaţie cel puţin ciudată, mai ales prin oamenii pe care-i strânge în jurul său… Şi aici voi aduce în discuţie o organizaţie mult mai interesantă şi mai puternică care, de-a lungul istoriei de sute şi sute de ani a manipulat şi condus anumite aspecte ale vieţii cel puţin în Europa. Este vorba despre ordinul de Malta. Dar cu o menţiune: nu Ordinul aflat sub dominaţia directă a Vaticanului, ci o facţiune care, pentru mine cel putin, este mult mai stranie şi mai ciudată.

Cu ceva timp în urmă, în România a fost un scandal (http://observator.a1.ro/eveniment/Scandal-printre-cavaleri_19033.html), în care membrii „maltesi” din Italia-i acuzau pe cei din România că fac lucruri contrare ordinului, dar nimeni nu a vorbit despre faptul că mai există o facţiune de „maltesi”. Poza alaturata vorbeşte de la sine (observaţi simbolul de la gât). Da, Săvoiu este şi el în această organizaţie şi deţine titlul de „Comandante della 1º Centuria” din Europa.

Această organizaţie a împărţit Europa în mai multe regiuni, după cum urmează: Europa de Nord (în care intră ţările baltice, din peninsula scandinavă şi Danemarca), Europa centrală (în care intră Germania, poloniu, Ungaria, Austria, Slovenia, Slovacia şi ceia), Europa de Vest (Elveţia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Belgia, Irlanda şi Regatul Unit), Europa de Sud (în care intră teritoriul european al Turciei, Andora, Spania, Portugalia, Italia, ţările din Balcani, Malta şi San Marino), iar acum vine partea cea mai interesantă. Europa de Est, în care este localizat, TEORETIC, Săvoiu, cu titlul şi gradul respectiv, care are în componenţă: RUSIA, România şi ţările din fostul bloc sovietic.

Dar să vezi surpriză: Centuria lui Săvoiu este Centuria „Centro Europa”… Şi ne-am întreba de ce? Deoarece centuriile nu depind de statele suverane ca teritoriu, ci ele sunt supuse puterilor şi deciziilor directe ale Ordinului, aşadar nu există supunere teritorială, ci supunere în faţa şefilor acestui ordin. Aşadar, teoretic, Săvoiu ar trebui să aibă în subordine o serie de 100-160 de persoane în toate aceste ţări.

Această organizaţie a împărţit la rândul său România în mai multe părţi: Centurii de la 11, până la 16, cu diferite denumiri cum ar fi Ştefan cel Mare, Decebal Traian, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza (domnul român care nu a fost niciodată Francmason aşa cum susţin unii, ba mai mult, a fost cel care a ordonat arderea templelor masonice din Bucureşti), Carol I al României şi Ferdinand I al Românei.

Această organizaţie despre a cărei existenţă nu ştiu dacă se vorbeşte în România (a nu se confunda cu adevăratul Ordin de Malta) are şi doi reprezentanţi oficiali: Domenico Guzzonato (pentru Europa de Est) şi ca ambasador în România pe Nerino Torboli Barone care, din câte ştiu ar locui la Iaşi şi este căsătorit cu o tânără româncă absolventă a Universităţii de Arte din Iaşi şi care a lucrat la Filarmonica Moldova Iaşi.

De ce spuneam că această organizaţie este ciudată în comparaţie cu adevăratul Ordinul de Malta, care ştim că se supune Vaticanului, adică Papei, pentru că în mod paradoxal pare că această structură este relaţionată cu Bartolomeu I al Constantinopolului, după cum se poate observa în fotografia alaturata (este vorba despre o vizită „oficială” a acestei organizaţii la Bartolomeu I, pe 1 mai 2010). Ceea ce este, de asemenea, cel putin ciudat. Oare astfel să se fi obţinut şi titlul de arhonte?!

Să ne reîntoarcem la povestea cu masoneria şi armata, aşa cum menţionam în prima parte (nu uitaţi ce declara fostul ministru al apărării, Victor Atanasie Stanculescu, de cum au venit la el masonii italieni pentru „a implanta masoneria în România”, că o să fie mai bine…). Dar înainte de aceasta, trebuie să ne aducem aminte de un caz care niciodată nu a mai fost pus pe tapet. Se petrecea cu mulţi ani în urmă, pe când armata României era condusă de domnul general Mircea Chelaru.

Acum 11 ani de zile, şeful armatei României demisiona subit! O parte a presei de la acea vreme il cita pe generalul român care făcea dezvăluiri şoc. Am să reproduc aici o parte a acestor declaraţii, fără a face prea multe comentarii.

„Exista voci si atitudini atit in mediul public, dar mai ales in mediul confidential, rauvoitoare la adresa statului roman, suficiente semnale prin care se devalizeaza autoritatea si legitimitatea statului roman in diferitele sale reprezentari, ca autoritate in zona unor teritorii, de incalcare a legilor. Uitati-va ce se intimpla cu modul de interpretare a transferului proprietatii padurilor (oare la cine se referea şeful armatei române?!), cum se pune problema invatamintului, a autonomizarilor sau a guvernarilor locale (despre care minorităţi o fi vorba?!), indiferent ca este vorba de Dobrogea sau de sudul Craiovei, al Olteniei (vă aduceţi aminte că am tot subliniat Oltenia şi oltenii!), unde am auzit ca trebuie neaparat facuta o enclava. Aceste elemente intretin o stare de animozitate, de neincredere. Si acestor stari, care pot fi provocate atit din interior, cit si din exterior, Armata Romana, prin modul de organizare si de conducere, este in masura sa le asigure o replica corespunzatoare. Doriti nume, titluri, dar sa raminem in sfera conceptului. Cel mai bine ar fi sa vorbeasca colegii nostri de la SRI sau MI. Pentru ca gruparile de tip mafiot, care genereaza crima organizata, sint interesate sa aiba un stat slab, pentru a putea opera, sa difuzeze zvonuri sau sa decapaciteze legitimitatea actiunilor unui stat, sa genereze turbulente. Este evident ca aceste lucruri apartin SRI si MI dar, in conditiile de escaladare, prin lege, armata este obligata ca, in caz de necesitate sau de asediu, sa-si asume unele raspunderi majore (…). In caz de escaladare a situatiei, armata trebuie sa fie capabila sa raspunda. Informatia in ceea ce priveste aceste actiuni periculoase a circulat la toate nivelele, dar exista structuri abilitate si insistam sa se ia masuri eficiente (….). Uitati-va la unele declaratii anterioare, potrivit carora unii s-au saturat de Romania (…). Ele s-au adunat in timp si au aceeasi tonalitate si registru”. Şi dezvăluirile oficiale ale şefului armatei române au continuat cu acelaşi simţ de răspundere. Brusc, peste noapte vine şi demisia acestuia. Autorităţile informau opinia publică la acea vreme despre faptul că generalul a demisionat din considerente personale şi din proprie iniţiativă: „Stimate Domnule Presedinte, Tinind cont ca unele aprecieri facute de mine, in calitate de sef al Statului Major al Armatei Romane, au generat, prin interpretare si rea vointa, suspiciunea grava a nerecunoasterii controlului civil asupra institutiei militare, consecvent principiilor Statului de Drept in care cred cu toata fiinta mea, loial pina la sacrificiu Institutiei Militare si valorilor sale de Demnitate si Onoare, inteleg sa-mi ofer demisia din functia actuala, de care va rog sa luati act, pentru a nu prejudicia sub nici o forma statutul Armatei Romane”.

Chelaru a început să deranjeze, chiar dacă ilustra un spirit naţional deloc acceptat într-o Românie slabă şi dominată de interese financiare şi nu de spiritul şi cultura tradiţiilor latin-ortodoxe care caracterizează acest popor, încă dinainte de a fi şeful armatei Române, atunci când a făcut direct reproşuri armatei ruseşti din statul nerecunoscut Transnistria.

Nu voi intra deloc în prevederile reuniunii de la Malta pentru că documentul a fost publicat de nenumărate ori, dar puţini au avut curiozitatea să-l citească şi să-l analizeze. Este valabil şi pentru harta publicată în acele vremuri în Statele Unite ale Americii în diferite publicaţii.

Bun, şi pentru a încheia acest capitol, aşa cum spuneam, trebuie să evidenţiem, fără a comenta, şi scandalul izbucnit în ultimii doi ani de zile, scandal în care generalul-mason Săvoiu a făcut subiect mai multor afirmaţii cel puţin neplăcute. Voi fi foarte scurt, iar cei ce sunt interesaţi în a afla mai mult, o pot face printr-o muncă de cercetare personală.

Mă refer la scandalul cu Asociaţia condusă de Săvoiu (AORR) şi FMR care, făcând o paranteză interesantă, în Franţa înseamnă altceva. Şi acolo există o organizaţie numită FMR, numai că acolo este constituită din francmasonii regulari, cei care se luptă astăzi cu „Marele Maestru” pus la zid pentru că a făcut politică şi a scris preşedintelui Franţei.

Nu mai ştiu care este relaţia prezentă, se pare că nu mai sunt sentimente de cordialitate, dar Săvoiu a fost un foarte bun prieten al lui Degeratu (numit de prieteni Costică). Comentarii nu fac! Citiţi cele de mai sus şi constatati singuri la ce mă refer.