Se ştie că în urma oricărei perioade de criza lucrurile ce se întâmplă în acea perioadă pot părea incerte, nesigure etc. Tot în astfel de situaţii se pot produce şi pierderi culturale ale unei ţări, de o valoare aproape inestimabila. Dar poate că nu despre aceasta este vorba, ci despre întrebarea: unde se află arhiva masonică de la Bălceşti, un bun al patrimoniului naţional al României? Dar înainte să trecem puţin în registru anumite aspecte ce le las celor interesaţi a le analiza şi autorităţilor în a cerceta.
Pe 16 iulie 1938 se năştea la Bucureşti Horia Nestorescu-Bălceşti. Absolvent de drept în perioada comunistă, Nestorescu-Bălceşti a activat ca agent al ADAS-ului timp de aproape un an de zile, până în anul 1960. Dar totul a luat o turnură interesantă în momentul în care acesta a devenit directorul Muzeului Memorial Nicolae Bălcescu, din judeţul Vâlcea, în anul 1968. Funcţia şi-a menţinut-o până în 1974, iar mai apoi din 1975 până în 1979.
Ceea ce este şi mai interesant, este că după căderea regimului comunist acesta încă era muzeograf (din anul 1980), menţinându-şi postul până în 1990. Vom reveni mai târziu la acest aspect.
În anii 1977, 1985 şi 1987 acesta a călătorit în Italia (în perioada regimului comunist) unde (?) a cercetat viaţa lui Nicolae Bălcescu (?!).
Relaţia sa cu Francmasoneria începe după anii ’90, când intră în Masonerie, unde urcă în mod ciudat (spun ciudat pentru în Masoneria numită regulară există un timp de aşteptare pentru a primi şi învăţa aceste grade), imediat până la gradul 4, în decursul unui singur an, adică anul 1994.
Încă din 1998, acesta este angajat al Marii Loji Naţionale din România, de unde a şi ieşit la pensie în 2004. Ceea ce este interesant este că după alegerile din MLNR când a fost ales Chirovici Mare Maestru, Nestorescu-Bălceşti a fost dat afară şi acuzat, de unii membri, că şi-ar fi însuşit o parte din fondul arhivistic şi din fondurile financiare (la fel cum a fost ţi în cazul Marii Loji Naţionale Unite din România de unde, la fel, şi-a însuşit bani la plecare). Nu se mai punea vorba despre modul în care a realizat comerţ cu obiecte masonice fără a plăti dările către fisc, dar nu acesta este subiectul central. Periplul masonic este „atestat documentar” şi nu merită comentat, el înscriindu-se în seria traseismelor masonice, la fel de mult practicate ca şi în politică.
Pe 7 noiembrie 2005 acesta primea gradele într-un rit masonic numit Memphis-Misraim (gradele 4-30). Şi mai interesant este că traseismul a dus ca recent, acesta să treacă într-o altă barcă, sub oblăduirea unui personaj considerat de Francmasonerie ca fiind o persoană care acordă aceste grade pe bani grei, fără nici un fel de plată către fiscul francez sau italian (este de origine italiană, dar cetăţean francez), pe numele de Joseph Castelli.
Dispariţia bogatei şi aproape inestimabile comori de la Bălceşti a mirat pe foarte mulţi, iar autorităţile nu ştiu dacă au făcut cercetări în acest sens. Dar să stăm liniştiţi, căci acest fond arhivistic, proprietate a statului şi poporului român se află într-un apartament din Bucureşti, a cărei adresă mi se pare impropriu a o face publică, dat fiind faptul că există extrem de multe persoane care o cunosc şi cunosc şi proprietarul acest apartament, un personaj pitoresc peisajului în care aceştia se învârt. Deci, întrebare de 100 de puncte: Arhivă într-un picior, ghici Bălcescule în ce apartament din Bucureşti stă fondul arhivitic de patrimoniu naţional?
Bun şi ce-i cu toate acestea? Păi să revenim asupra celor menţionate şi să oferim câteva detalii pentru cei interesaţi. Înainte de a vorbi de perioada comunistă şi de relaţia cu omul care nu a fost niciodată mason (Nicolae Ceauşescu) a lui Nestorescu-Bălceşti, vom vorbi despre câteva aspecte de caracter masonic de după căderea regimului comunist.
Nestorescu-Bălceşti este iniţiat în Masoneria română (MLNR-ul întors din exil, cunoscut astăzi sub acronimul MLNUR) în anul 1994, unde primeşte gradete 1, 2 şi 3, iar apoi primeşte gradul 4 în Ritul Scoţian (unde a şi rămas un mason de nota patru). La scurt timp acesta pleacă şi se duce la MLNR (marea lojă făcută de masonii italieni de la Grande Oriente d’Italia - cei care s-au întâlnit cu Stănculescu).
Ca o paranteză, acesta nu a primit niciodată gradul 33 aşa cum susţine în Supremul Consiliu al lui Lăzărescu, pentru că acel document oficial făcut chiar de Nestorescu-Bălceşti şi semnat de Lăzărescu nu a fost contrasemnat de ceilalţi trei demnitari (pe acea diplomă de grad erau nevoie de patru semnături, pentru a fi valid, însă un demnitar nu a semnat-o pe considerente masonice, dat fiind faptul că nu întrunea nici anii şi nici abilităţile necesare).
Acesta primeşte grade în Ritul York, Ritul Scoţian şi Ritul Memphis-Misraim, ca fiind membru al MLNR, condus de Gheorghe Comănescu. Toate aceste titluri şi grade au fost pierdute în momentul în care a fost expulzat şi radiat din MLNR.
În timpul în care a stat la MLNR a făcut parte din tot felul de grupări şi grupuleţe mai puţin onorabile, dar nu acest lucru contează pe cât acela că faimoasa sa enciclopedie a masoneriei române, în serie de trei volume, a fost o lucrare comandată şi plătită din sânul organizaţiei pentru a ascunde adevăruri istorice ce nu conveneau liderilor de atunci, iar acesta a executat lucrarea.
Mai mult, au fost persoane care au apărut în acele cărţi plătind, logic, fără a primi în schimb chitanţe, o practică de evaziune fiscală des întâlnită dar, iarăşi, nu ne interesează acest subiect.
Se reîntoarce cu coada între picioare la MLNUR unde este primit cu reticenţă, dat fiind faptul că antecedentele nu-l recomandau nici în Somalia. Se împrieteneşte cu Săvoiu şi încearcă să de-a o lovitură de palat pentru a subjuga politic şi financiar MLNUR-ul însă sunt expulzaţi şi de aici, ba mai mult, sunt trimişi în judecată, iar tribunalul decide oficial, pe cale legală, expulzarea lor din acea asociaţie.
O bună perioadă de timp a figurat în Supremul consiliu fondat de Lucian Cornescu-Ring de unde a fost dat afară după dispute şi pleacă împreună cu Săvoiu fondând o nouă masonerie numită MLNR 1880, după cum spuneam şi într-un alt material, un amestec al acronimului Marii Loji Naţionale din România cu anul de fondare a Marii Loji Naţionale Unite din România.
Împreună cu Săvoiu realizează ceea ce am semnalat deja (vezi Schapira, atacul împotriva lui Cornescu, întâlnirea cu Licio Gelli, Joseph Castelli), spunându-şi în final Suveran Mare Comandor, neavând gradul 33 şi nefiind ales pe cale democratică de persoane care au primit acest grad.
Nestorescu este un apropiat al lui Voican Voiculescu (care în anul în care Gino Sandri, Marele Secretar al Prioratului Sionului a venit la Bucureşti, a participat la reuniunea cu acesta), cu care-şi petrece uneori vacanţele în staţiunile balneare. Gino Sandri este catalogat „a fraud” de englezi şi nu numai.
Bun şi acum să revenim puţin la Ceauşescu care, în dorinţa lui de megalomanie a ordonat să se înfiinţeze (atenţie, era în perioada comunistă!!!) un muzeu al masoneriei române. Nestorescu a primit această însărcinare. Scopul acelui muzeu era acela ca Ceauşescu să primească acolo pe unii şefi de stat care veneau în România, unii fiind masoni cu acte în regulă. Să nu uităm că Nestorescu a făcut cel puţin trei vizite în Italia în perioada comunistă!!! Cine pleca în acele vremuri în misiuni peste hotare?!
Piesă cu piesă acest puzzle capătă contur, iar o parte a adevărului istoric din ceea ce numesc unii masoneria românească iese la suprafaţă. Mai sunt multe de spus şi şi mai multe de descoperit. Acrul adevăr poate face amară şi o cană plină cu zahăr.
Vorbesc unii oameni de elită? Am să dau un exemplu. Nestorescu are şi un centru de cercetare masonică etc., iar în urmă cu câţiva ani de zile a încercat să intre în cea mai importantă asociaţie internaţională de acest fel din lume, prin intermediul lui Viorel Dănacu… Ah, da, am uitat să menţionez că şi pe Dănacu-l vizita la sediul de pe Gramont… Şi că spuneam de elită, ghici ce? Centrul lui cu care lucrează inclusiv cu academia română, nu a fost primit pentru că nu îndeplinea condiţiile. Cred şi eu, căci dacă stăm să ne gândim că acolo sunt membri precum: Muzeul Marii Loji Naţionale Franceze, Muzeul Marelui Orient al Franţei, Biblioteca Masonică din Pennsylvannia (una din cele mai importante din lume) şi altele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu