În prima parte a acestui capitol am evidenţiat o serie de chestiuni mai mult sau mai puţin publice cu privire la activitatea „civilă” a generalului-mason „Costică” Săvoiu şi am pus acest prenume pentru că mai târziu vom observa o relaţie a acestuia cu un alt „Costică”, tot general, dar unul mult mai special…
Tot în prima parte a acestui capitol am subliniat un cuvânt anume (olteni), urmând a dezvolta acest subiect în partea a doua, adică aceasta. De asemenea, am promis să evidenţiez legăturile cu militari şi cu Ordinul de Malta, dar şi să fac câteva menţiuni despre Conferinţa de la Malta şi de ce este aceasta importantă pentru România în contextul de atunci, de acum şi în viitor.
Am putea spune că Masoneria conspiră împotriva lumii şi, implicit a României, dar dacă există structuri mai puţin văzute care acţionează în acest sens, iar masoneria este doar un „paravan la şmecherie”, aşa cum spunea răposatul Iorgovan într-un interviu anti-masonerie acordat cu puţin timp înaintea morţii sale… cel puţin ciudate şi subite pentru mine.
Nu vreau să se înţeleagă că arunc vina pe cei ale căror nume vor apărea în acest material, dar consider că este esenţial să cunoaştem nişte aspecte relaţionate cu nişte nume, relaţionate cu nişte organizaţii şi „întâmplări” care au avut, au şi vor avea loc sub ochii noştri sau în spatele zidurilor înalte ale diverselor instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale. Concluzia va aparţine doar celor interesaţi în a căuta mai departe. Prin urmare, nu fac altceva decât să deschid ochii celor care vor să vadă anumite chestiuni care, puse cap la cap, compun un puzzle foarte interesant.
Aţi observat că în materialul precedent am pus accentul pe companiile puternice din Franţa, unele pentru care a lucrat (şi pe alocuri mai lucrează) generalul-mason Săvoiu. Ştiu că poate părea ciudat, dar cine a devenit puterea agricolă a Europei şi, prin urmare producătorul şi exportatorul principal de alimente? Răspunsul este unul singur: Franţa, o ţară care a sprijinit România în a obţine comisariatul pentru agricultură al Uniunii Europene. De ce? Fiecare poate să răspundă la această întrebare după puteri.
Bun şi ce legătură are acest lucru cu România? Unii ar spune Codex Alimentarius si plante modificate genetic (OMG), alţii ar vorbi de teoria conspiraţiei mondiale şi de… Comitetul celor 33 (?!). dar eu nu am să vorbesc despre aceste lucruri, ci doar am să subliniez faptul că în ultimele luni de zile, într-un mod vizibil, România se confruntă cu legile şi directivele cu privire la produsele modificate genetic, ca şi când ar fi un mare laborator de experimente umane.
De asemenea, am făcut referire la o organizaţie cel puţin ciudată, mai ales prin oamenii pe care-i strânge în jurul său… Şi aici voi aduce în discuţie o organizaţie mult mai interesantă şi mai puternică care, de-a lungul istoriei de sute şi sute de ani a manipulat şi condus anumite aspecte ale vieţii cel puţin în Europa. Este vorba despre ordinul de Malta. Dar cu o menţiune: nu Ordinul aflat sub dominaţia directă a Vaticanului, ci o facţiune care, pentru mine cel putin, este mult mai stranie şi mai ciudată.
Cu ceva timp în urmă, în România a fost un scandal (http://observator.a1.ro/eveniment/Scandal-printre-cavaleri_19033.html), în care membrii „maltesi” din Italia-i acuzau pe cei din România că fac lucruri contrare ordinului, dar nimeni nu a vorbit despre faptul că mai există o facţiune de „maltesi”. Poza alaturata vorbeşte de la sine (observaţi simbolul de la gât). Da, Săvoiu este şi el în această organizaţie şi deţine titlul de „Comandante della 1º Centuria” din Europa.
Această organizaţie a împărţit Europa în mai multe regiuni, după cum urmează: Europa de Nord (în care intră ţările baltice, din peninsula scandinavă şi Danemarca), Europa centrală (în care intră Germania, poloniu, Ungaria, Austria, Slovenia, Slovacia şi ceia), Europa de Vest (Elveţia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Belgia, Irlanda şi Regatul Unit), Europa de Sud (în care intră teritoriul european al Turciei, Andora, Spania, Portugalia, Italia, ţările din Balcani, Malta şi San Marino), iar acum vine partea cea mai interesantă. Europa de Est, în care este localizat, TEORETIC, Săvoiu, cu titlul şi gradul respectiv, care are în componenţă: RUSIA, România şi ţările din fostul bloc sovietic.
Dar să vezi surpriză: Centuria lui Săvoiu este Centuria „Centro Europa”… Şi ne-am întreba de ce? Deoarece centuriile nu depind de statele suverane ca teritoriu, ci ele sunt supuse puterilor şi deciziilor directe ale Ordinului, aşadar nu există supunere teritorială, ci supunere în faţa şefilor acestui ordin. Aşadar, teoretic, Săvoiu ar trebui să aibă în subordine o serie de 100-160 de persoane în toate aceste ţări.
Această organizaţie a împărţit la rândul său România în mai multe părţi: Centurii de la 11, până la 16, cu diferite denumiri cum ar fi Ştefan cel Mare, Decebal Traian, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza (domnul român care nu a fost niciodată Francmason aşa cum susţin unii, ba mai mult, a fost cel care a ordonat arderea templelor masonice din Bucureşti), Carol I al României şi Ferdinand I al Românei.
Această organizaţie despre a cărei existenţă nu ştiu dacă se vorbeşte în România (a nu se confunda cu adevăratul Ordin de Malta) are şi doi reprezentanţi oficiali: Domenico Guzzonato (pentru Europa de Est) şi ca ambasador în România pe Nerino Torboli Barone care, din câte ştiu ar locui la Iaşi şi este căsătorit cu o tânără româncă absolventă a Universităţii de Arte din Iaşi şi care a lucrat la Filarmonica Moldova Iaşi.
De ce spuneam că această organizaţie este ciudată în comparaţie cu adevăratul Ordinul de Malta, care ştim că se supune Vaticanului, adică Papei, pentru că în mod paradoxal pare că această structură este relaţionată cu Bartolomeu I al Constantinopolului, după cum se poate observa în fotografia alaturata (este vorba despre o vizită „oficială” a acestei organizaţii la Bartolomeu I, pe 1 mai 2010). Ceea ce este, de asemenea, cel putin ciudat. Oare astfel să se fi obţinut şi titlul de arhonte?!
Să ne reîntoarcem la povestea cu masoneria şi armata, aşa cum menţionam în prima parte (nu uitaţi ce declara fostul ministru al apărării, Victor Atanasie Stanculescu, de cum au venit la el masonii italieni pentru „a implanta masoneria în România”, că o să fie mai bine…). Dar înainte de aceasta, trebuie să ne aducem aminte de un caz care niciodată nu a mai fost pus pe tapet. Se petrecea cu mulţi ani în urmă, pe când armata României era condusă de domnul general Mircea Chelaru.
Acum 11 ani de zile, şeful armatei României demisiona subit! O parte a presei de la acea vreme il cita pe generalul român care făcea dezvăluiri şoc. Am să reproduc aici o parte a acestor declaraţii, fără a face prea multe comentarii.
„Exista voci si atitudini atit in mediul public, dar mai ales in mediul confidential, rauvoitoare la adresa statului roman, suficiente semnale prin care se devalizeaza autoritatea si legitimitatea statului roman in diferitele sale reprezentari, ca autoritate in zona unor teritorii, de incalcare a legilor. Uitati-va ce se intimpla cu modul de interpretare a transferului proprietatii padurilor (oare la cine se referea şeful armatei române?!), cum se pune problema invatamintului, a autonomizarilor sau a guvernarilor locale (despre care minorităţi o fi vorba?!), indiferent ca este vorba de Dobrogea sau de sudul Craiovei, al Olteniei (vă aduceţi aminte că am tot subliniat Oltenia şi oltenii!), unde am auzit ca trebuie neaparat facuta o enclava. Aceste elemente intretin o stare de animozitate, de neincredere. Si acestor stari, care pot fi provocate atit din interior, cit si din exterior, Armata Romana, prin modul de organizare si de conducere, este in masura sa le asigure o replica corespunzatoare. Doriti nume, titluri, dar sa raminem in sfera conceptului. Cel mai bine ar fi sa vorbeasca colegii nostri de la SRI sau MI. Pentru ca gruparile de tip mafiot, care genereaza crima organizata, sint interesate sa aiba un stat slab, pentru a putea opera, sa difuzeze zvonuri sau sa decapaciteze legitimitatea actiunilor unui stat, sa genereze turbulente. Este evident ca aceste lucruri apartin SRI si MI dar, in conditiile de escaladare, prin lege, armata este obligata ca, in caz de necesitate sau de asediu, sa-si asume unele raspunderi majore (…). In caz de escaladare a situatiei, armata trebuie sa fie capabila sa raspunda. Informatia in ceea ce priveste aceste actiuni periculoase a circulat la toate nivelele, dar exista structuri abilitate si insistam sa se ia masuri eficiente (….). Uitati-va la unele declaratii anterioare, potrivit carora unii s-au saturat de Romania (…). Ele s-au adunat in timp si au aceeasi tonalitate si registru”. Şi dezvăluirile oficiale ale şefului armatei române au continuat cu acelaşi simţ de răspundere. Brusc, peste noapte vine şi demisia acestuia. Autorităţile informau opinia publică la acea vreme despre faptul că generalul a demisionat din considerente personale şi din proprie iniţiativă: „Stimate Domnule Presedinte, Tinind cont ca unele aprecieri facute de mine, in calitate de sef al Statului Major al Armatei Romane, au generat, prin interpretare si rea vointa, suspiciunea grava a nerecunoasterii controlului civil asupra institutiei militare, consecvent principiilor Statului de Drept in care cred cu toata fiinta mea, loial pina la sacrificiu Institutiei Militare si valorilor sale de Demnitate si Onoare, inteleg sa-mi ofer demisia din functia actuala, de care va rog sa luati act, pentru a nu prejudicia sub nici o forma statutul Armatei Romane”.
Chelaru a început să deranjeze, chiar dacă ilustra un spirit naţional deloc acceptat într-o Românie slabă şi dominată de interese financiare şi nu de spiritul şi cultura tradiţiilor latin-ortodoxe care caracterizează acest popor, încă dinainte de a fi şeful armatei Române, atunci când a făcut direct reproşuri armatei ruseşti din statul nerecunoscut Transnistria.
Nu voi intra deloc în prevederile reuniunii de la Malta pentru că documentul a fost publicat de nenumărate ori, dar puţini au avut curiozitatea să-l citească şi să-l analizeze. Este valabil şi pentru harta publicată în acele vremuri în Statele Unite ale Americii în diferite publicaţii.
Bun, şi pentru a încheia acest capitol, aşa cum spuneam, trebuie să evidenţiem, fără a comenta, şi scandalul izbucnit în ultimii doi ani de zile, scandal în care generalul-mason Săvoiu a făcut subiect mai multor afirmaţii cel puţin neplăcute. Voi fi foarte scurt, iar cei ce sunt interesaţi în a afla mai mult, o pot face printr-o muncă de cercetare personală.
Mă refer la scandalul cu Asociaţia condusă de Săvoiu (AORR) şi FMR care, făcând o paranteză interesantă, în Franţa înseamnă altceva. Şi acolo există o organizaţie numită FMR, numai că acolo este constituită din francmasonii regulari, cei care se luptă astăzi cu „Marele Maestru” pus la zid pentru că a făcut politică şi a scris preşedintelui Franţei.
Nu mai ştiu care este relaţia prezentă, se pare că nu mai sunt sentimente de cordialitate, dar Săvoiu a fost un foarte bun prieten al lui Degeratu (numit de prieteni Costică). Comentarii nu fac! Citiţi cele de mai sus şi constatati singuri la ce mă refer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu