General (făcut la normă) Săvoiu: "prezent" la lansarea cărţii despre mafiotul masoneriei mondiale - Licio Gelli

Revenim cu informaţii noi şi forţe proaspete împotriva obscurantismului mafioto-masonico-militar al Generalului (de normă) Săvoiu şi al acoliţilor săi. Un reputat istoric contemporan din Italia a căzut în plasa întinsă de aceştia. Omul ar putea risca să nu-şi primească banii!!! Lansarea de carte de ieri a fost o operă manevrată de "geniul" soldăţesc al cetăţeanului francez, autoproclamat boier, Săvoiu.

Pe alocuri, ca o paranteză, ajungem să credem că istoricul Nestorescu-Bălceşti a căzut şi el în capcană. Suntem stupefiaţi cum se încearcă falsificarea istoriei masonilor corupţi aici, avândul ca artizan pe acest "iminent" factor al integrităţii teritoriale a României.

La evenimentul lansării de carte au fost prezenţi câteva nume familiarizate cu...  Gelu Voican Voiculescu şi Olimpian Ungherea. România ortodoxă nu realizează faptul că lupta ascunsă nu încetează! Ea continuă şi se înteţeşte pe zi ce trece. Doar să ne uităm la fanfaronada aceasta: Săvoi-l susţine pe Patriarhul Constantinopolului şi nu pe Prea Fericitul Daniel, părintele nostru duhovnicesc de drept şi prin voinţa şi harul lui Dumneze.

Să fim martori la distrugerea noastră? Sau să luptăm pentru libertatea cu care ne-am născut de la Dumnezeu?

Constantin Bartolomeu Săvoiu şi posibila subminare a statalităţii României în plan politic şi financiar

În prima parte a acestui capitol am evidenţiat o serie de chestiuni mai mult sau mai puţin publice cu privire la activitatea „civilă” a generalului-mason „Costică” Săvoiu şi am pus acest prenume pentru că mai târziu vom observa o relaţie a acestuia cu un alt „Costică”, tot general, dar unul mult mai special…

Tot în prima parte a acestui capitol am subliniat un cuvânt anume (olteni), urmând a dezvolta acest subiect în partea a doua, adică aceasta. De asemenea, am promis să evidenţiez legăturile cu militari şi cu Ordinul de Malta, dar şi să fac câteva menţiuni despre Conferinţa de la Malta şi de ce este aceasta importantă pentru România în contextul de atunci, de acum şi în viitor.

Am putea spune că Masoneria conspiră împotriva lumii şi, implicit a României, dar dacă există structuri mai puţin văzute care acţionează în acest sens, iar masoneria este doar un „paravan la şmecherie”, aşa cum spunea răposatul Iorgovan într-un interviu anti-masonerie acordat cu puţin timp înaintea morţii sale… cel puţin ciudate şi subite pentru mine.

Nu vreau să se înţeleagă că arunc vina pe cei ale căror nume vor apărea în acest material, dar consider că este esenţial să cunoaştem nişte aspecte relaţionate cu nişte nume, relaţionate cu nişte organizaţii şi „întâmplări” care au avut, au şi vor avea loc sub ochii noştri sau în spatele zidurilor înalte ale diverselor instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale. Concluzia va aparţine doar celor interesaţi în a căuta mai departe. Prin urmare, nu fac altceva decât să deschid ochii celor care vor să vadă anumite chestiuni care, puse cap la cap, compun un puzzle foarte interesant.

Aţi observat că în materialul precedent am pus accentul pe companiile puternice din Franţa, unele pentru care a lucrat (şi pe alocuri mai lucrează) generalul-mason Săvoiu. Ştiu că poate părea ciudat, dar cine a devenit puterea agricolă a Europei şi, prin urmare producătorul şi exportatorul principal de alimente? Răspunsul este unul singur: Franţa, o ţară care a sprijinit România în a obţine comisariatul pentru agricultură al Uniunii Europene. De ce? Fiecare poate să răspundă la această întrebare după puteri.

Bun şi ce legătură are acest lucru cu România? Unii ar spune Codex Alimentarius si plante modificate genetic (OMG), alţii ar vorbi de teoria conspiraţiei mondiale şi de… Comitetul celor 33 (?!). dar eu nu am să vorbesc despre aceste lucruri, ci doar am să subliniez faptul că în ultimele luni de zile, într-un mod vizibil, România se confruntă cu legile şi directivele cu privire la produsele modificate genetic, ca şi când ar fi un mare laborator de experimente umane.

De asemenea, am făcut referire la o organizaţie cel puţin ciudată, mai ales prin oamenii pe care-i strânge în jurul său… Şi aici voi aduce în discuţie o organizaţie mult mai interesantă şi mai puternică care, de-a lungul istoriei de sute şi sute de ani a manipulat şi condus anumite aspecte ale vieţii cel puţin în Europa. Este vorba despre ordinul de Malta. Dar cu o menţiune: nu Ordinul aflat sub dominaţia directă a Vaticanului, ci o facţiune care, pentru mine cel putin, este mult mai stranie şi mai ciudată.

Cu ceva timp în urmă, în România a fost un scandal (http://observator.a1.ro/eveniment/Scandal-printre-cavaleri_19033.html), în care membrii „maltesi” din Italia-i acuzau pe cei din România că fac lucruri contrare ordinului, dar nimeni nu a vorbit despre faptul că mai există o facţiune de „maltesi”. Poza alaturata vorbeşte de la sine (observaţi simbolul de la gât). Da, Săvoiu este şi el în această organizaţie şi deţine titlul de „Comandante della 1º Centuria” din Europa.

Această organizaţie a împărţit Europa în mai multe regiuni, după cum urmează: Europa de Nord (în care intră ţările baltice, din peninsula scandinavă şi Danemarca), Europa centrală (în care intră Germania, poloniu, Ungaria, Austria, Slovenia, Slovacia şi ceia), Europa de Vest (Elveţia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Belgia, Irlanda şi Regatul Unit), Europa de Sud (în care intră teritoriul european al Turciei, Andora, Spania, Portugalia, Italia, ţările din Balcani, Malta şi San Marino), iar acum vine partea cea mai interesantă. Europa de Est, în care este localizat, TEORETIC, Săvoiu, cu titlul şi gradul respectiv, care are în componenţă: RUSIA, România şi ţările din fostul bloc sovietic.

Dar să vezi surpriză: Centuria lui Săvoiu este Centuria „Centro Europa”… Şi ne-am întreba de ce? Deoarece centuriile nu depind de statele suverane ca teritoriu, ci ele sunt supuse puterilor şi deciziilor directe ale Ordinului, aşadar nu există supunere teritorială, ci supunere în faţa şefilor acestui ordin. Aşadar, teoretic, Săvoiu ar trebui să aibă în subordine o serie de 100-160 de persoane în toate aceste ţări.

Această organizaţie a împărţit la rândul său România în mai multe părţi: Centurii de la 11, până la 16, cu diferite denumiri cum ar fi Ştefan cel Mare, Decebal Traian, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza (domnul român care nu a fost niciodată Francmason aşa cum susţin unii, ba mai mult, a fost cel care a ordonat arderea templelor masonice din Bucureşti), Carol I al României şi Ferdinand I al Românei.

Această organizaţie despre a cărei existenţă nu ştiu dacă se vorbeşte în România (a nu se confunda cu adevăratul Ordin de Malta) are şi doi reprezentanţi oficiali: Domenico Guzzonato (pentru Europa de Est) şi ca ambasador în România pe Nerino Torboli Barone care, din câte ştiu ar locui la Iaşi şi este căsătorit cu o tânără româncă absolventă a Universităţii de Arte din Iaşi şi care a lucrat la Filarmonica Moldova Iaşi.

De ce spuneam că această organizaţie este ciudată în comparaţie cu adevăratul Ordinul de Malta, care ştim că se supune Vaticanului, adică Papei, pentru că în mod paradoxal pare că această structură este relaţionată cu Bartolomeu I al Constantinopolului, după cum se poate observa în fotografia alaturata (este vorba despre o vizită „oficială” a acestei organizaţii la Bartolomeu I, pe 1 mai 2010). Ceea ce este, de asemenea, cel putin ciudat. Oare astfel să se fi obţinut şi titlul de arhonte?!

Să ne reîntoarcem la povestea cu masoneria şi armata, aşa cum menţionam în prima parte (nu uitaţi ce declara fostul ministru al apărării, Victor Atanasie Stanculescu, de cum au venit la el masonii italieni pentru „a implanta masoneria în România”, că o să fie mai bine…). Dar înainte de aceasta, trebuie să ne aducem aminte de un caz care niciodată nu a mai fost pus pe tapet. Se petrecea cu mulţi ani în urmă, pe când armata României era condusă de domnul general Mircea Chelaru.

Acum 11 ani de zile, şeful armatei României demisiona subit! O parte a presei de la acea vreme il cita pe generalul român care făcea dezvăluiri şoc. Am să reproduc aici o parte a acestor declaraţii, fără a face prea multe comentarii.

„Exista voci si atitudini atit in mediul public, dar mai ales in mediul confidential, rauvoitoare la adresa statului roman, suficiente semnale prin care se devalizeaza autoritatea si legitimitatea statului roman in diferitele sale reprezentari, ca autoritate in zona unor teritorii, de incalcare a legilor. Uitati-va ce se intimpla cu modul de interpretare a transferului proprietatii padurilor (oare la cine se referea şeful armatei române?!), cum se pune problema invatamintului, a autonomizarilor sau a guvernarilor locale (despre care minorităţi o fi vorba?!), indiferent ca este vorba de Dobrogea sau de sudul Craiovei, al Olteniei (vă aduceţi aminte că am tot subliniat Oltenia şi oltenii!), unde am auzit ca trebuie neaparat facuta o enclava. Aceste elemente intretin o stare de animozitate, de neincredere. Si acestor stari, care pot fi provocate atit din interior, cit si din exterior, Armata Romana, prin modul de organizare si de conducere, este in masura sa le asigure o replica corespunzatoare. Doriti nume, titluri, dar sa raminem in sfera conceptului. Cel mai bine ar fi sa vorbeasca colegii nostri de la SRI sau MI. Pentru ca gruparile de tip mafiot, care genereaza crima organizata, sint interesate sa aiba un stat slab, pentru a putea opera, sa difuzeze zvonuri sau sa decapaciteze legitimitatea actiunilor unui stat, sa genereze turbulente. Este evident ca aceste lucruri apartin SRI si MI dar, in conditiile de escaladare, prin lege, armata este obligata ca, in caz de necesitate sau de asediu, sa-si asume unele raspunderi majore (…). In caz de escaladare a situatiei, armata trebuie sa fie capabila sa raspunda. Informatia in ceea ce priveste aceste actiuni periculoase a circulat la toate nivelele, dar exista structuri abilitate si insistam sa se ia masuri eficiente (….). Uitati-va la unele declaratii anterioare, potrivit carora unii s-au saturat de Romania (…). Ele s-au adunat in timp si au aceeasi tonalitate si registru”. Şi dezvăluirile oficiale ale şefului armatei române au continuat cu acelaşi simţ de răspundere. Brusc, peste noapte vine şi demisia acestuia. Autorităţile informau opinia publică la acea vreme despre faptul că generalul a demisionat din considerente personale şi din proprie iniţiativă: „Stimate Domnule Presedinte, Tinind cont ca unele aprecieri facute de mine, in calitate de sef al Statului Major al Armatei Romane, au generat, prin interpretare si rea vointa, suspiciunea grava a nerecunoasterii controlului civil asupra institutiei militare, consecvent principiilor Statului de Drept in care cred cu toata fiinta mea, loial pina la sacrificiu Institutiei Militare si valorilor sale de Demnitate si Onoare, inteleg sa-mi ofer demisia din functia actuala, de care va rog sa luati act, pentru a nu prejudicia sub nici o forma statutul Armatei Romane”.

Chelaru a început să deranjeze, chiar dacă ilustra un spirit naţional deloc acceptat într-o Românie slabă şi dominată de interese financiare şi nu de spiritul şi cultura tradiţiilor latin-ortodoxe care caracterizează acest popor, încă dinainte de a fi şeful armatei Române, atunci când a făcut direct reproşuri armatei ruseşti din statul nerecunoscut Transnistria.

Nu voi intra deloc în prevederile reuniunii de la Malta pentru că documentul a fost publicat de nenumărate ori, dar puţini au avut curiozitatea să-l citească şi să-l analizeze. Este valabil şi pentru harta publicată în acele vremuri în Statele Unite ale Americii în diferite publicaţii.

Bun, şi pentru a încheia acest capitol, aşa cum spuneam, trebuie să evidenţiem, fără a comenta, şi scandalul izbucnit în ultimii doi ani de zile, scandal în care generalul-mason Săvoiu a făcut subiect mai multor afirmaţii cel puţin neplăcute. Voi fi foarte scurt, iar cei ce sunt interesaţi în a afla mai mult, o pot face printr-o muncă de cercetare personală.

Mă refer la scandalul cu Asociaţia condusă de Săvoiu (AORR) şi FMR care, făcând o paranteză interesantă, în Franţa înseamnă altceva. Şi acolo există o organizaţie numită FMR, numai că acolo este constituită din francmasonii regulari, cei care se luptă astăzi cu „Marele Maestru” pus la zid pentru că a făcut politică şi a scris preşedintelui Franţei.

Nu mai ştiu care este relaţia prezentă, se pare că nu mai sunt sentimente de cordialitate, dar Săvoiu a fost un foarte bun prieten al lui Degeratu (numit de prieteni Costică). Comentarii nu fac! Citiţi cele de mai sus şi constatati singuri la ce mă refer.

Cine este cu adevărat Constantin Bartolomeu Săvoiu?

Continuând seria dezvăluirilor, am ajuns în punctul în care m-am întrebat cine este cu adevărat, Constantin Bartolomeu F. Săvoiu? De unde vine şi, mai ales care este trecutul său (înainte de 1989) şi, mai ales, rolul său de după revoluţia din România în destabilizarea integrităţii economice şi teritoriale a României.

Am stat de vorbă cu o serie de prieteni ai mei de la Ottawa şi din Marsilia, Istanbul şi Roma, pentru a afla ce ştiu ei despre Săvoiu care încearcă să facă, după cum el spune, o Masonerie Naţională (o prostie în care amestecă Biserica de la Constantinopol, în detrimentul celei din România, care este autonomă, autocefală şi suverană).

Dar să vorbim mai întâi despre Săvoiu (născut la 18 februarie 1945 în Bucureşti) în primii ani. Săvoiu afirmă că este descendentul unei familii de boieri olteni (subliniez acest lucru pentru că este important mai târziu) – nu am să intru în viaţa lui personală, ci doar am să afirm că este căsătorit şi are trei băieţi – dar am să vorbesc despre studiile sale din România.

A absolvit Facultatea de Comerţ Exterior din Bucureşti, în anul 1967, iar în 1968 devenea specialist în comerţul internaţional. Cine făcea oare acele studii şi unde erau racolaţi de securitate mai târziu??? Ceea ce devine şi mai interesant este că acelaşi Săvoiu intră la „Şcoala de Ofiţeri în Rezervă, intendenţă-logistică”, o instituţie despre care nu am auzit niciodată, iar dacă aceasta a existat, atunci poate fi legată perfect cu cele spuse mai sus. Dar nu este tot! Săvoiu devine absolvent şi al Institutului Naţional de Formare a Cadrelor Superioare Comerciale (1972-1973) din Paris… Ciudat este faptul că se ştie că Săvoiu nu a părăsit România decât cu foarte puţin timp înainte de revoluţie, prin urmare şederea sa la Paris rămâne un mister sau o… misiune?

În anii ’70 devine absolvent al Universităţii din Paris… Dar să revenim puţin înapoi cu câţiva ani. Trebuie să menţionez şi să subliniez faptul că „patriotul în regimul comunist” Săvoiu a lucrat în cea mai „nesemnificativă” instituţie pentru D.I.E., adică Ministerul Comerţului Exterior al României. Acum înţelegem şi cum a ajuns în Franţa în acea vreme.

Interesant este şi că la scurt timp devine consilier comercial al unei companii numite Olivetti, din Franţa, apoi director de vânzări la o altă companie: Carpigianni. Cu timpul ajunge inspector de vânzări al Certified Labo Ltd din Franţa, iar apoi a lucrat tot în această zonă, în Franţa, până în 2002, la o companie.

Ceea ce este şi mai interesant (menţionez faptul că Săvoiu cunoaşte limbile franceză, engleză, portugheză, italiană, rusă şi arabă – interesant nu?) este faptul că Săvoiu lucrează încă din 2006 şi până în prezent pentru un „grup industrial”, reprezentându-i interesele în Orientul Mijlociu şi Africa. Ar fi interesant de aflat de misterioasele afaceri cu ţările arabe, cum ar fi Libia sau Tunisia, unde ştim ce fel de dictaturi există.

Dar să trecem puţin într-o zonă care ne interesează şi deranjează pe toţi: armata! Ştim cu toţii că gradul de general este conferit de Preşedintele României, iar că Săvoiu este General de Brigadă în rezervă. Bun, dar când a obţinut Săvoiu celelalte grade şi în armata cărei ţări? Sau poate au fost primite în timpul misiunilor externe din vremea regimului comunist? Nu ştim, iar întrebarea rămâne în picioare!

Săvoiu este membru şi în Uniunea Pan-europeană… El a fost şi trezorier în perioada 1993-2004. Da, aceeaşi misterioasă uniune despre care lumea refuză să vorbească. Dar ce este şi, mai ales cine o conduce? Săvoiu spune despre sine că este un patriot care luptă pentru România. Da, luptă pentru România în defavoarea României şi în favoarea grupurilor iredentiste. De ce? Pai să vedem cine se află în conducerea acestei organizaţii: Alteţa Sa Imperială Arhiducele Otto von Habsburg (Preşedinte de Onoare şi Capul Imperial al Dinastiei de Habsburg, mai pe scurt moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, adică viitorul împărat, dacă vreodată va reapărea imperiul) – membru al familiei Habsburg care a condus Imperiul Austro-Ungar, imperiu ce a subjugat cândva Banatul, Bucovina şi Ardealul; în aceeaşi organizaţie se află şi groful maghiar Stefan Bethlen (membru al faimoasei familii de maghiari Bethlen din acelaşi imperiu menţionat mai sus) etc.

În declaraţia de principii a acestei organizaţii se menţionează foarte clar că este o structură supra-naţională, bazată pe ideile fondatorului său: Richard Coudenhove-Kalergi, un conte federalist european, fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia, la Tokio. Este acelaşi om care a propus primul proiect de confederalizare a Europei, o Europă în care o ţară ca România ar fi încetat să mai existe prin valori şi suflet.

Organizaţii la care este membru „patriotul” Săvoiu nu vorbeşte despre un ideal naţionalist, aşa cum se înţelege în mod normal, ci despre un NAŢIONALISM EUROPEAN, prin urmare acest „general” „român” serveşte cui?

Săvoiu este în 1999 Vicepreşedinte-Fondator al Uniunii Pan-europene din România. Această grupare susţine şi ideile prezentate de grupul iredentist şi separatist din „secuime”, adică dreptul lor de a se autodetermina… Mai avem vreo îndoială despre intenţiile grupării „masonice” conduse de acest om, lângă care alăturăm nume precum informatorul Schapira şi mafiotul Gelli? Şi, ca să fie pusă cireaşa pe tort, aceeaşi organizaţie spune foarte clar că toate ţările trebuie să fie apropiate ale Turciei (stat musulman şi nu creştin) şi… RUSIEI!!!

În 1992 a devenit membru al unei asociaţii de schimb între Franţa şi Tunisia (aflată până de curând sub dictatura unui despot). Să nu uităm că printre „talentele sale” se numără şi limba arabă.

Se ştie foarte bine şi faptul că în perioada 1994-2005 a lucrat (în Franţa) pentru ziarul „Adevărul”, al cărui patron era cunoscutul… De asemenea, „masonul naţionalist” Săvoiu a fost şi un sindicalist convins. În perioada 1989-1992 a condus, în calitate de preşedinte, Confederaţia Internaţională a Cadrelor (Paris, Franţa).

Numeroasele distincţii primite au ridicat şi ridică încă foarte multe semne de întrebare. Un exemplu stupefiant este faptul că este deţinătorul „Crucii Sfântului Andrei” (conferită de Patriarhul Constantinopolului – Bartolomeu I), dar şi faptul că de la Ion Iliescu (cel despre care vorbeam în materialul cu Schapira) a primit Ordinul Naţional al Meritului Cultural în grad de Ofiţer.

Dar în permanenţă trebuie să-l legăm pe Săvoiu de structurile pe care le-a penetrat şi de scandalurile cu armata care ies în evidenţă mereu. Cum a ajuns General şi mai ales în baza cărei activităţi? De ce o persoană ca el poate lua o pensie de General când sunt oameni ai armatei (generali) care mor de foame? În baza cărei activităţi? Ştim faptul că Săvoiu este membru nu în Cercul Militar din România, ci în cel din Franţa. Ştim şi faptul că este preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România, încă din 2008, iar asupra subiect ne vom apleca foarte mult în următorul material.

În următorul material vom vedea care este relaţia şi care sunt conexiunile cu armata română (scandalurile şi strategiile) şi interesele forţelor externe României, care este relaţia cu Ordinul de Malta (dar şi cu reuniunea de la Malta de acum mult timp, în care Oltenia avea rolul său) şi, mai ales, care este relaţia lui cu Biserica de la Constantinopol, în calitate de instituţie etc.

Lucian Cornescu Ring şi Victor Atanasie Stănculescu la Jilava

Pentru a închide paranteza deschisă cu ceva timp în urmă, şi pentru a urma cursul materialelor prezentate, voi face câteva referiri şi completări la ultimul material. În materialul anterior am vorbit despre modul în care onstantin Bartolomeu Săvoiu a şantajat pe fostul general Stănculescu, propunându-i semnarea unui document pentru a arăta apartenenţa sa la Masonerie, în schimbul ajutorului pentru a păsări arestul din puşcărie.

Spuneam în acel material că şi Lucian Cornescu Ring a efectuat vizite la Stănculescu la Jilava. Ultima vizită a avut loc pe (sau în jurul datei de) 1 decembrie 2010 (nu ştiu dacă a mai fost în vizită după această dată). Dovada acestui lucru stă în materialul audio-video de mai jos.

Trebuie totuşi să menţionăm şi relaţia, negată acum de Săvoiu, dintre Lucian Cornescu Ring şi Constantin Barolomeu Săvoiu. Cu ceva timp în urmă circula faimoasa listă a masonilor din Supremul Consiliu al lui Cornescu Ring, acolo unde se regăseau nume precum: Horia Nestorescu-Bălceşti, Răzvan Theodorescu (care este acum de partea lui Săvoiu) etc.

Săvoiu se autoproclamase Mare Maestru al unei mari loji numite MLNUR, iar Cornescu se atuoproclamase Suveran Mare Comandor al unei entităţi masonice superioare numite SCR, chiar dacă aceştia fuseseră expulzaţi din acest două entităţi.

Astăzi, cei doi se atacă reciproc, fiecare invocând ce le convine mai mult. Dar să revenim puţin la faimoasa listă. Cine este astăzi pe această listă? Voi menţiona doar câteva nume sonore: Radu Vasile (este vorba despre fostul premier al României), Victor Babiuc (fost ministru al apărării), Eliade Ştefănescu, Mircea Manolescu, Florin Enăceanu etc.

Licio Gelli recunoaşte că l-a iniţiat pe Silvio Berlusconi în Loja P2

Licio Gelli şi Loja P3 (Propaganda 3)

Pentru a stabili din start (pentru toţi cei care cred că Gelli este mort), Licio Gelli trăieşte şi anul acesta, adică în 2011 va împlini în aprilie 92 de ani. Nimic nu poate fi mai veredic decât intensa sa activitate din ultimii doi ani de zile şi, mai mult, din ultimele luni de zile. De la scandalul cu Loja P3, Gelli a renăscut, iar lumea-l solicită (?!).

Nu am să intru foarte mult în problematica P3, dar este necesar să dedic acest articol unei noi tentative de destabilizare a Italiei care s-ar putea aplica şi în România, pe acelaşi model. Ce este Loja P3 şi ce urma să se întâmple dacă nu era descoperită anul acesta de autorităţile din Italia şi de Procuratură?

Scandalul a început în prima jumătate a anului 2010, atunci când procuratura italiană a intrat pe fir şi a realiza o serie de descinderi împreună cu poliţia din Italia. Panica stârnită în rândul clasei politice a fost atât de mare încât şi premierul Italiei a trebuit să aibe o poziţie publică (tipică a la Berlusconi) cu privire la Loja P3.

În Il Corriere della Sera, Giancarlo Picarelli spune că Loja P3 nu are caracteristicile necesare pentru a realiza ceea ce a realizat Gelli cu P2 şi nici pentru a avea cifrele acelei Loji, catalogându-i pe acei "Fraţi Masoni" ca fiind un grup de bătrâni ieşiţi la pensie.

Flavio Carboni este unul din "pensionari", unul de care mulţi râd, uitând ce făcea acest "pensionar". Pentru necunoscători, Carboni este parte a istoriei negre a Italiei, parte a cazului Calvi, de la Banca Ambrosiano şi parte a numeroase şi oculte scandaluri, un apropiat al Mafiei siciliene, Cosa Nostra, Banda della Magliana, Loja P2 etc. De fapt, a fost un apropiat al lui Licio Gelli şi al Marelui Maestru Armando Corona. Nu trebuie uitat nici faptul că a făcut afaceri şi cu Silvio Berlusconi, fiind-i asociat în afacerea Costa Turchese şi în afacerea Olbia 2. Pe 8 iulie 2010 a fost arestat în candalul energetic din Sardinia.

Partidul lui Berlusconi a intrat în criză în momentul în care a izbucnit scandalul cu Loja P3, mai mult, justiţia a descoperit legături clare între politicieni, partid, Loja P3 şi scandalul energetic din Sardinia. Poziţia lui Fini în legătură cu Nicola Cosentino şi relaţia cu loja P3 a scos, literalmente, din sărite pe partizanii lui Berlusconi. Parcă nu mai părea să se oprească, totul se producea în lanţ. De asemenea, şi Berlusconi îi numeşte tot "pensionari", făcând referire la un număr de patru. Dar poate că este vorba de vechea şi de noua gardă. Aici putem fi subiectivi.

Alţi doi "pensionari" sunt Arcangelo Martino şi Raffaele Lombardi, dar mulţi jurnalişti italieni s-au întrebat care este al patrulea "pensionar" despre care vorbea însuşi Silvio Berlusconi. ulţi au presupus că afirmaţia premierului nu poate duce decât la numele a două persoane: Denis Verdini (unul dintre cei trei coordonatori ai partidului lui Berlusconi) şi Nicola Cosentino (Subsecretar de Stat în guvernul lui Berlusconi). Prin urmare, totul se învârtea tot ân jurul foştilor membri ai Lojii P2 a lui Licio Gelli.

Massimo Solani dezvăluie într-un articol publicat faptul că Berlusconi ştia tot despre Loja P3 şi că el, în calitate de Preşedinte al Consiliului de Miniştri (n.a. - Premier) avea numele de cod Cesare. dar să nu credem că a fost o ştire de senzaţional, Nu! A fost o dovadă a anchetei desfăşurate de poliţia italiană, stipulată în dosar (nota n. 15 pag 12 segue informativa nr. 474/1-50-3-44).

Licio Gelli despre Loja P3: "P2 a noastră era un lucru serios". Declaraţia a fost făcută de fondatorul Lojii P2, Licio Gelli, făcând referire la prost organizata Lojă P3.

Silvio Berlusconi (Premierul Italiei) despre Loja P3: "P3 investigaţie? Numai praf doar în acest climat iacobin".

Recunoaşteri şi onoruri pentru Licio Gelli de Ettore

Pe 23 mai 1941 Licio Gelli primeşte libretul de membru al Partidului Naţional Fascist, cu numărul 23.375-P-D.

În 1949, acelaşi "tânăr" se pensionează. chiar şi aşa, aceasta nu înseamnă că va renunţa la afaceri. De fapt, totul fusese doar o pregatire pentru ceea ce urma, iar viaţa lui abia acum începea să fie trăită cu adevărat.

În 2002 a fost personificat de actorul italian Camillo Milli în filmul I banchieri di Dio, de Giuseppe Ferrara (filmul prezintă scandalul Băncii Ambrosiano). De asemenea, Licio Gelli va fi personificat şi de actorul american George Clooney într-o producţie a Sony scrisă de David Black şi regizată de Oliver Dahan. Condiţia lui Gelli a fost aceea de a citi şi aproba înainte scenariul filmului.

Licio Gelli a primit şi numeroase distincţii printre care amintesc: Cavaler în grad de Mare Cruce a Ordinului Libertadorului San Martin, Mare Oficial al Ordinului San Silvestro Papa, Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene, Comandor al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim, Medalia Comemorativă a Războiului din Spania şi Medalia Comemorativă a Diviziei de Voluntari del Littorio.

Gelli este şi posesorul a mai multor titluri (unele deţinute în trecut), printre care trebuiesc amintite următoarele: Maestru Venerabil din Trecut al Lojii Propaganda Due (P2), Academician de Onoare al Academiei "Artişti Europeni", Academician al Academiei Internaţionale "Pontzen", Preşedinte de Onoare al Academiei "Il Tetradramma", Academician al Academiei "Il Richiamo", Membru Honoris Causa ad vitam al "Uniunii Operatorilor Artiştilor Culturali", Academician Emerit al Academiei "Cita Eterna", Cetăţean de Onoare al oraşului Kudjianda (din Tadjikistan), Doctor Honoris Causa în Ştiinţe Financiare la Universitatea Pro Deo din New York, Ataşat pe lângă Ambasada Argentinei în Italia pentru consiliere economică şi Ministru Plenipotenţiar pentru Afaceri Culturale, titlul de Conte (prin decretul Majestăţii Sale, regele Umberto al II-lea) şi... ŞOC (sau nu?!): Profesor Asociat al Universităţii din Oradea, România.

În anul 1995, acelaşi Licio Gelli a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, nominalizare care nu dus niciodată la primirea acestui premiu de către Masonul Gelli.


La momentul potrivit voi reveni cu un articol special în care voi face precizări cu privire la relaţia specială a lui Licio Gelli cu România.

Cine este Licio Gelli?

Licio GELLI (nobil italian cu rangul de conte) se năştea la 21 aprilie 1919, în Pistoia, Toscana, Italia. În anii '30 devine voluntar al Cămăşilor Negre şi a luptat pentru Mussolini în Spania în sprijinul lui Francisco Franco. Se spune (încă nu am aflat sigur) că a fost şi ofiţer de legătură al lui Mussolini pentru cel de-al III-lea Reich, având contacte cu Hermann Göring.

A colaborat cu securitatea americană şi britanică după cel de-al II-lea Război Mondial şi a fost membru al MSI, ceea ce-i conferea imunitate parlamentară. Gelli a vrut să-l aresteze pe Preşedintele Republicii Italiene în 1970, asta dacă Lovitura Burgheză (Golpe Borghese) ar fi avut reuşită.

Relaţia cu Masoneria italiană-l propulsează în cele mai înalte cercuri. Devine Venerabil (în condiţii ciudate) al Lojii Propaganda Due (P2) din jurisdicţia Marelui Orient al Italiei. În afară de orientarea sa spre cercurile de extremă dreaptă din Italia, acesta abordează Argentina lui Juan Peron şi menţine strânse relaţii cu Cancelarul argentinian Alberto Vignes. Juan Peron decretează ca Gelli să primească Marea Cruce a Ordinului Libertadorului în august 1974, numindu-l pe Gelli consilier economic onorific la Ambasada Argentinei din Italia.

Într-o scrisoare trimisă de Gelli lui Cesar de la Vega (membru P2 şi Ambasador al Argentinei pe lângă UNESCO) Gelli aprobă transferul lui Federico Carlos Barttfeld (membru P2) de la Consulatul din Hamburg la Ambasada Argentinei din Roma, Italia. Nu trebuie uitat nici faptul că acelaşi Licio Gelli a fost numit Ministru Plenipotenţiar pentru Afaceri Culturale la Ambasada Argentinei din Italia. Toate aceste relaţii cu lumea diplomatică-i confereau o puternică imunitate internaţională şi, cu precădere, una specială în Italia, locul său preferat de joacă.

Tot în anii '70, Licio Gelli a intermediat afaceri cu petrol şi arme între Italia, Argentina şi Libia (într-un alt material vom vedea şi ce relaţie ar putea exista pe această cale cu Săvoiu). Totul a fost făcut prin intermediul Agenţiei pentru Dezvoltare Economică unde el era acţionar împreună cu Umberto Ortolani.

Din perspectiva relaţiei sale cu Masoneria şi securitatea americană, putem spune că Gelli a profitat enorm. El a jucat un rol foarte important în operaţiunea GLADIO din Italia, începând cu anul 1969, când a avut loc atentatul cu bombă din Piazza Fontana, operaţiuni susţinute şi finanţate de C.I.A. şi O.T.A.N. pentru combaterea comunismului în Europa Occidentală.

Unele lucruri au ieşit la suprafaţă atunci când, în 1990, RAI TV a anunţat că Gelli a fost plătit de C.I.A. pentru a susţine activităţi teroriste în Italia. Imediat după aceasta, Masonul Francesco Cossiga (Preşedintele în exerciţiu al Italiei) a ordonat deschiderea unei anchete oficiale.

Pe 23 noiembrie 1995 Curtea de Casaţie-l condamnă pe Licio Gelli, împreună cu Francesco Pazienza şi câţiva ofiţeri SISMI (Pietro Musumeci şi Giuseppe Belmonte) de instigare la Masacrul din Bologna.

Problemele lui Gelli au început să apară în momentul în care a luat amploare scandalul Băncii Ambrosiano care a dus la precheziţia casei sale (faimoasa Vilă Wanda) de către poliţie în 1981. Astfel, pe 17 martie 1981, se realizează o razie la vila sa din Arezzo, unde se descoperă o listă cu 962 de persoane (chiar dacă lista poate ajunge până la un număr de 2.400 de persoane, doar o mică parte a fost făcută publică) din mediul militar, de securitate etc., care compuneau Loja P2. Trebuie să menţionez foarte clar că Loja P2 fusese de mult exclusă din Marele Orient al Italiei. Practic, Loja P2 devenise stat în stat atât în Marele Orient al Italiei, cât şi în Italia.

Lista era impresionantă: şefi ai celor trei servicii secrete din Italia, 48 de parlamentari, industriaşi, jurnalişti şi alte persoane cu putere, influenţă şi bani. Cel mai răsunător nume a fost şi a rămas cel al lui Silvio Berlusconi (menţionez că la acea vreme nu era activ în politică) şi Vittorio Emanuele (moştenitorul Tronului Italiei, descendent al Casei de Savoia).

În cadrul aceleiaşi razii, poliţia descoperea şi un plan secret intitulat Planul Renaşterii Democratice. Era vorba despre o strategie de a impune la putere un guvern autoritarist în Italia. Logic, scandalul a luat amploare şi a devenit de magnitudine mondială. Erau zeci de ţări care apăreau în toate aceste legături: Statele Unite, Regatul Unit, Germania, România, Libia, Argentina, Spania, Venezuela etc.

A fost constituită o comisie parlamentară condusă de doamna Tina Anselmi, dar care nu a găsit dovezi ale acestor crime. Cu toate acestea, în 1981, parlamentul Italiei a promulgat o lege prin care au fost strict interzise asociaţiile secrete din Italia. În acelaşi an, pe 31 octombrie, Gelli este expulzat din Marele Orient al Italiei, iar guvernul lui Arnaldo Forlani cade.

De la Cler la Mafie, de la politicieni la afacerişti, de la bancheri la serviciile secrete, de la poliţie la jurnalişti etc., peste tot exista o relaţie cu crimele şi Loja P2. Italia era în pragul unui colaps social, politic şi economic.

Gelli, disperat, fuge în Elveţia pentru a scăpa, dar este reţinut şi arestat la Geneva pe 13 septembrie 1982, în timp ce încerca să retragă zeci de milioane de dolari de la o bancă din Geneva. A stat în arest lângă Geneva, la închisoarea Champ-Dollon, de unde  areuşit să fugă, luând direcţia Americii de Sud, unde a petrecut în jur de patru ani de zile.

În 1984, Secretarul General al Uniunii Naţionaliste din Chile, Jorge Vargas, a declarat pentru o publicaţie (La Tercera de la Hora) faptul că Gelli se află în acel moment în Chile. În 1987 Gelli se predă în Elveţia. A fost anchetat pentru scandalul Băncii Ambrosiano, atentatul din Bologna şi altele. Judecătorul elveţian care a fost însărcinat cu judecarea cazului a fost Jean-Pierre Trembley. În Elveţia a primit două luni în închisoare, iar Curtea din Florenţa a decis, în absenţa lui Gelli, să-l condamne la 8 ani de închisoare. În 2003, Gelli declara pentru presa italiană faptul că se pare că planul secret al Lojii P2 pare a fi implementat de Silvio Berlusconi.

Voi reveni cu noi articole, pentru completare, despre activităţile misterioase şi oculte ale lui Licio Gelli, precum şi cu o scurtă analiză a unuia din ultimele interviuri acordate de Gelli.

Constantin Bartolomeu Săvoiu şi Horia Nestorescu-Bălceşti vor să aducă Loja P2 în România

Dacă am crezut că am văzut şi citit tot (mă refer la ce a publicat Masonul rebel Florin Ghiulbenghian) atunci ne-am înşelat. România continuă să fie ţinta unor atacuri interne ale unor personaje dubioase şi extrem de controversate. În noi se aruncă cu noroi de peste tot dar de data aceasta totul a ajuns mult prea departe. de aceea am decis să nu mai tac şi să ajut la curăţarea României.

În luna decembrie, care tocmai a trecut, a avut loc o întâlnire misterioasă şi extrem de dubioasă în Italia, oraşul Arezzo, la faimoasa Vilă Wanda a lui Licio Gelli, contele Licio Gelli, cel care a pus bazele mafiei masonice din Italia acum câteva zeci de ani. Acest "Venerabil" în vârsă şi Masonerie, la peste 90 de ani ai săi, continuă să fie activ. Dovada stă în poza de mai jos!!!

Întâlnirea învăluită în mister şi necugetare a avut loc între Licio Gelli şi două personaje controversate şi dubioase din Masoneria din România: Constantin Bartolomeu Săvoiu (cică ar fi general - dar în care armată, a României? Cum a ajuns el general?) şi Horia Nestorescu-Bălceşti (cică istoricul Masoneriei din România! Păi dacă ar fi istoric s-ar ocupa, cu adevărat, de adevărata istorie a României şi nu de bagatelismul acesta... în fine).

Când am auzit am încercat să mă informez pe cât de mult am putut şi am aflat câteva lucruri interesante despre aceşti doi... oameni. Unul îşi spune Mare Maestru (Săvoiu) şi altul Suveran Mare Comandor (Nestorescu-Bălceşti), dar în România mai sunt şi alţi Mari Maeştri şi Suverani Mari Comandori: Costel Iancu, Andre Szakvary, Radu Bălănescu, Liviu Mânecan, Mircea Birţ, Ami Ionescu-Miu, Niţulescu, Sauciuc şi cred că lista poate continua.

Am aflat că cei doi din România nu mai au treabă cu Masoneria şi că au fost daţi afară din Marea Lojă Naţională din România şi din Marea Lojă Naţională Unită din România, ba mai mult, Nestorescu a fost dat afara din ambele... asta ca să vedem şi noi că şi aici există traseişti dar "masonici". Şi totuşi, stăteam şi mă întrebam cum este posibil să fie daţi afară şi ei să mai fie masoni! Nestorescu a fost acuzat de unii Masonic din MLNR că a furat, iar Săvoiu a fost trimis în judecată de cei din MLNUR.

Nu se ştie despre ce au discutat cei trei toată ziua şi nici cum au ajuns la Gelli acasă şi, în mod special, de ce şi pentru ce Gelli-i primeşte în vila personală?! Dacă ceea ce se spune este adevărat atunci înseamnă că cei doi vor să facă o structură de tip mafiot în România, pe modelul lui Gelli cu P2 şi, dacă au acelaşi obiectiv, să destabilizeze şi să distrugă România.

Pericolul stă la uşa noastră şi noi nu realizăm că este aproape să ne intre în casă şi să ne-o distrugă. Trebuie să avem grijă!!! Voi căuta să aflu mai multe şi voi publica materiale mai detaliate despre cei trei şi voi încerca să aflu dacă această reţea este mult mai extinsă în România şi în străinătate.