Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările

sâmbătă, 16 iulie 2011

General (făcut la normă) Săvoiu: "prezent" la lansarea cărţii despre mafiotul masoneriei mondiale - Licio Gelli

Revenim cu informaţii noi şi forţe proaspete împotriva obscurantismului mafioto-masonico-militar al Generalului (de normă) Săvoiu şi al acoliţilor săi. Un reputat istoric contemporan din Italia a căzut în plasa întinsă de aceştia. Omul ar putea risca să nu-şi primească banii!!! Lansarea de carte de ieri a fost o operă manevrată de "geniul" soldăţesc al cetăţeanului francez, autoproclamat boier, Săvoiu.

Pe alocuri, ca o paranteză, ajungem să credem că istoricul Nestorescu-Bălceşti a căzut şi el în capcană. Suntem stupefiaţi cum se încearcă falsificarea istoriei masonilor corupţi aici, avândul ca artizan pe acest "iminent" factor al integrităţii teritoriale a României.

La evenimentul lansării de carte au fost prezenţi câteva nume familiarizate cu...  Gelu Voican Voiculescu şi Olimpian Ungherea. România ortodoxă nu realizează faptul că lupta ascunsă nu încetează! Ea continuă şi se înteţeşte pe zi ce trece. Doar să ne uităm la fanfaronada aceasta: Săvoi-l susţine pe Patriarhul Constantinopolului şi nu pe Prea Fericitul Daniel, părintele nostru duhovnicesc de drept şi prin voinţa şi harul lui Dumneze.

Să fim martori la distrugerea noastră? Sau să luptăm pentru libertatea cu care ne-am născut de la Dumnezeu?


marți, 8 martie 2011

Constantin Bartolomeu Săvoiu prietenul (şi omul?) lui Licio Gelli, cel care instigă la revolte populare de masă în Italia

Poporul face generalii şi generalii sunt detronaţi de popor. Creştinătatea şi creştinismul ne-au oferit şi ne oferă, încă, puterea de a alege binele, iar binele nu este făcut de noi ci de Divinitate. Lupta ascunsă a oamenilor din spatele organizaţiilor subversive au semănat adesea panică şi frică printre popoare, dar popoarele s-au răzvrătit şi au detronat pe aceşti instigatori împotriva Creştinismului şi a Creştinătăţii.

Biserica a dat casă şi protecţie în sânul său spiritual pe timp de pace şi război, văzut şi nevăzut. De aceea a rezistat religia noastră mii de ani şi de aceea va continua să existe mii de ani. Noi, creştinii, avem ceva ce ei nu au: avem Mamă şi Tată, avem puterea de a oferi iubire şi mai avem ceva... credinţă!!!

A sosit momentul să ne ridicăm capetele plecate şi subjugate pentru a restabili ordinea Lui. Să nu ne mai lăsăm păcăliţi de persoane care spun că sunt în serviciul Naţiunii, când, de fapt, sunt simple tentacule ale unei caracatiţe financiare, sociale şi politice care din umbră conduc lumea. Alăturându-ne lor suntem damnaţi pieirii şi morţii eterne.

Serialul început cu vreo două luni de zile în urmă pare a se încheia cu acest episod. Spun pare pentru ca lupta pentru Bine poate abia acum începe. Avem o singură credinţă şi aceasta ne este scut. Suntem creştini şi acest lucru ne oferă particularitatea de a ierta şi iubi, dar şi de a nu uita pe cei care ne-au făcut şi ne fac sclavi.

Cel mai infam dintre Masonii lumii, Licio Gelli, şi-a aplecat tentaculele asupra ţării noastre în urmă cu zeci şi zeci de ani. Dar acest lucru nu a fost de ajuns. Comuniştii, în nemernicia lor macabra, au reuşit să-i ţină piept doar o scurtă perioadă, căci soarta lor a fost pecetluită încă din vremea în care suprimau poporul român, acest brav popor al lui Basarab I, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Sfânt şi al lui Mihai Viteazu şi Alexandru Ioan Cuza, cel care a ordonat arderea templelor masonice din Bucureşti... chiar dacă ei l-au detronat ulterior.

Astăzi începem să vedem puii caracatiţei mafiote că ies în faţă şi vorbesc asemenea patrioţilor precum Zelea Codreanu, asemenea întregitorului neamului românesc, Ferdinand I Întregitorul, asemenea părinţilor spirituali ai României, şi toţi cred că vorbesc sub protecţia Crucii Sfântului Andrei, unicul şi dreptul protector al spiritualităţii române ce se revarsă peste graniţele actuale ale României, în Basarabia, Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina.

Vă promiteam că nu am să închei acest serial fără a face o ultimă precizare fundamentală chiar şi pentru istoria contemporană a României: care este adevărata legătură a lui Licio Gelli cu România?

Dar înainte de a face acest lucru care va şoca pe toată lumea, vă voi introduce în meandrele puterii oculte ce astăzi salivează la România, un ultim bastion, aşa cum spunea şi Vicepreşedintele Chinei: România este singura ţară în care nu am putut să intrăm.

Ei bine, aşa şi este! Cu toată sărăcia noastră, cu tot sclavagismul existent în "Grădina Maicii Domnului", cu toate furturile şi abuzurile unor înregimentaţi şi înstelaţi, România a rezistat şi, cu voia noastră va continua să existe, căci poporul Român are peste 30 de milioane de locuitori în toate conlţurile lumii şi, de aici, de departe, noi toţi vom fi alături de patria noastră, căci patria ne este una şi aceasta se numeşte România. Este România mea şi a ta, a lor şi, mai ales, a copiilor noştri!

Mai mult mort decât viu, mai mult demonic decât angelic, mai mult şarpe decât om, Licio Gelli a zguduit Italia în pragul celei mai importante date festive din ultimii 150 de anii, aceea a unităţii. Licio Gelli a instigat popolaţia Italiei la revoltă şi război împotriva naţiunii şi împotriva autorităţilor, a Uniunii Europene şi chiar a Masoneriei din care el a fost dat afară.

Ca reacţie la afirmaţiile sale, liderul maxim al Masoneriei italiene, avocatul Gustavo Raffi, a avut o poziţie clară şi fermă împotriva pericolului naţional numit Licio Gelli.

"Dacă aş avea cu 20 de ani mai puţin aş mobiliza poporul, aş bloca căile ferate şi autostrăzile pentru a protesta împotriva cererilor imperative ale Europei", spunea Gelli cu fervoarea în urmă cu foarte puţin timp unei publicaţii din Italia, care a provocat scandal şi consternare în rândul lor. Declaraţia lui nu este altceva decât o instigare la subminarea puterii în stat.

Gelli a zguduit şi scena politică a Italiei, declarând că Francesco Cossiga (un alt Mason), fostul preşedinte al Italiei care a decedat recent, a fost omul care a condus operaţiunea GLADIO şi că Giulio Andreotti este omul care conduce o organizaţie secretă numină Inelul (L'Anello) care reuneşte cele trei servicii secrete ale Italiei. O organizaţie care are legătură cu moartea lui Aldo Moro, cu cazul Băncii Ambrosiano, cu puterea ocultă din spatele Italiei şi a lumii nevăzute nouă, simplilor cetăţeni ai acestei ţări şi ai acestei lumi.

Tot acest infam personaj, prieten cu Horia Nestorescu-Bălceşti şi Constantin Bartolomeu Săvoiu, spunea nonşalant că: "Aş reface Loja P2. Chiar dacă mare parte a Planului meu de Renaştere a fost realizat. Mi-ar mai fi trebuit încă patru luni. Doar patru luni. Şi aş fi schimbat sistemul politic fără luptă".

Deci este clar: ROMÂNIA poate înţelege acest lucru ca o declaraţie din război şi atât timp cât noi ştim că cei doi au o legătură cu Gelli, ne putem imagina şi ce urmează sau, de fapt, ceea ce a avut loc deja - extinderea caracatiţiei mafioto-masonico-financiare în România.

Iar dacă planul său de renaştere a fost îndeplinit, atunci ce nume poartă cei care-i vor executa munca lui în România? De cine să ne ferim şi cu cine să ne luptăm? Pe cine să nu votăm şi pe cine să aruncăm din societatea noastră?

Cum bine spunea şi Stănculescu... Este o organizaţie puternică, iar dacă el o spune... şi mai ales cui (?), atunci să luăm aminte până când nu va fi prea târziu!!!

Dar Gelli nu se opreşte aici şi atacă pe premierul Italiei pe care-l acuză că "nu face abuz de puterea oferită de popor", iar pe Gianfranco Fini-l scuipă spunând că este un om fără caracter. Pe lângă toate acestea acuză şi serviciile din Italia. Primul care a reacţionat a fost chiar Raffi care a declarat ferm că există personaje cărora nici presa şi nici Masonii nu trebuie să le ofere credit, referindu-se la Licio Gelli.

Şi, uitându-ne în spate ne întrebăm cum au ajuns aceşti doi "români" la mafiotul Gelli? Aici nu am să intru în detalii, însă jurnaliştii puternici vor investiga şi vor afla mai multe. A doua şi ultima soţie a lui Licio Gelli este o ROMÂNCĂ!!! Da, ROMÂNCĂ!!! Pe numele său de Gabriela (Gabriella) Vasile (născută la data de 17 septembrie 1938), născută la Lupsa, localitate care este, dacă nu mă înşel, în judeţul Alba, din România. Nunta lor a avut loc în urmă cu doar câţiva ani, în anul de graţie 2006, mai exact pe 2 august în localitatea Arezzo. Ea este companioana de "suflet" a lui Gelli de ani şi ani de zile, ajutându-l chiar şi în procese complicate şi controversate.

Aşadar ce legătură mai puternică ca aceasta să existe? Să-i mai credem pe cei care ne înşeală pe faţă? Să le mai spunem noi români şi patrioţi? Chiar şi cu stelele lor cu tot... Să nu uităm că România poate să aibă mii de înstelaţi, însă o singură persoană a ajuns să fie Mareşal... Oare de ce?

Procuratorul italian Rocco Bisonte, dacă mai trăieşte, ar putea spune foarte bine cine este soţia lui Gelli şi ar putea vorbi şi despre progeniturile lui Gelli. Mai ales ar putea să dea detalii despre procesul din 1998 care a avut loc exact în această perioadă a anului.

Mi-e frică să cred că în România se pregăteşte o revoltă populară care să poarte însemnele demonului. Dar nu o spun eu, ci Wall Street Journal spune clar că în România este un înalt risc de revoltă populară, făcând referire la faptul că revoluţiile din Africa se extind în Orient şi poate şi în Rusia, iar de acolo la Balcani şi românia mai este doar un pas.

Noua Ordine Mondială începe să se resimtă din Costa Rica în România. Iar noi nu vom fi supuşi atrocităţilor lor, iar noi nu vom sta şi ne vom apăra, având de partea noastră credinţa. Dacă milenii au reuşit să rezistăm, acum a sosit momentul că ne luptăm pe faţă. Războiul nu este al nostru, ci al lor, însă noi suntem ţinta, iar pentru aceasta vom aplica tactici preemptive.

Semnul reptilei sub care zac ei şi ne atacă este mai slab decât semnul sub care ne ducem noi existenţa de 2000 de ani. Falsul şi plagiatul este pasiunea lor, furtul le este viaţa, iar soarta le este predestinată pieirii. Le rămâne acum celor interesaţi să investigheze mai departe! Le rămâne cetăţenilor României să fie conştienţi de acest pericol naţional de subjugare şi le rămâne Masonilor români să aleagă dacă vor să clădească, aşa cum susţin ei că fac, să aleagă dacă sunt parte a acetui fenomen macabru sau dacă vor să fie liberi şi vizibili!!!

Dacă ei, liderii masoneriei tac, ştiu ei de ce, dar dacă vor vorbi, atunci va fi însemnat că nu sunt parte a acestei lupte împotriva României.



duminică, 9 ianuarie 2011

Licio Gelli recunoaşte: eu l-am iniţiat pe dictatorul Juan Peron în Masonerie

Ziua de 11 mai 2009 a rămas în istoria recentă a Masoneriei din America Latină ca o amintire (dulce-)amară. Cel mai important jurnal masonic on-line din America Latină (Diario Masonico), de origine mexicană, a publicat un interviu acordat de Licio Gelli unui jurnalist sud-american. În acel interviu Licio Gelli declara cu o serenitate ce a şocat pe toată lumea: "Peron era Mason, eu l-am iniţiat la Madrid!".

Încă o dovadă a puterii fără limite a lui Licio Gelli, omul care a scris pagini în istoria recentă a mai multor ţări ale lumii, printre care Italia şi Argentina. Gelli şi Loja sa au fost relaţionate cu servicii secrete din peste 30 de ţări importante ale lumii, printre care Statele Unite ale Americii, Italia, Regatul Unit, Argentina, Spania, Germania, Franţa, Libia, România, Israel şi altele. Sper ca acest personaj malefic să nu ajungă să scrie şi istoria României, şi nu cu "instrumente" precum Săvoiu şi Nestorescu-Balceşti, care nu fac altceva decât să necinstească istoria neamului nostru!!!

"Peron era Mason, eu l-am iniţiat la Madrid, în Puerta de Hierro, în iunie 1973. A fost o ceremonie simplă. Nu a fost dificil. Era un rit numic < al orecchio del maestro >", a declarat Licio Gelli via o convorbire telefonică cu jurnalistul sud-american. Gelli se afla la Vila Wanda din localitatea Arezzo, Italia.

Puterea este unul dintre lucrurile mai puţin cunoscute lumii, însă pentru Gelli puterea a fost şi a rămas pur şi simplu o uşă pe care intra şi ieşea după voie. Puterea latentă în care zace contele Licio Gelli învăluie în mister reşedinţa sa ce poartă numele primei soţii, poate una dintre cele mai cunoscute reşedinţe personale din lume. Acolo nu fastul te farmecă, ci misterul din spatele istoriei fiecărui obiect şi, mai ales, din spatele proprietarului său. Gelli a fost relaţionat în inestigaţiile oficiale chiar şi cu moartea Papei Ioan Paul I.

Este interesant pentru că uneori la capătul celălalt al telefonului, atunci când Gelli nu este acasă, o menajeră răspunde spunând: "Comandorul nu este (Il commendatore non si trova)". Este cel puţin ciudat ca de la domn, venerabil, conte sau alte titluri ale lui Gelli cineva să-i spună Comandorul... Menţionez că acest cuvânt se regăseşte în cea mai înaltă titulatură a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat (numit de unii Universitatea Masoneriei): Suveran Mare Comandor - şeful RSAA, ceea ce ar însemna că Gelli este un fel de "rector" al Masonilor...

În timpul exilului în Spania şi înainte de cel de-al III-lea guvern al său, Juan Peron a profitat şi a încercat o apropiere faţă de Licio Gelli pentru a avea porţile deschise la Vatican. Peron dorea doar să recupereze corpul neînsufleţit al Evitei Peron, care-i fusese ascuns într-un cimitir din Milano sub numele fals de Maria Magistris.

Gelli a avut o putere discreţionară nu doar în Argentina, ci şi în întreaga Americă Latină. Jose Lopez Rega şi aliaţii săi din armata Argentinei (precum preşedintele de facto, Roberto Viola, sau şeful serviciilor secrete ale dictaturii, Guillermo Suarez Mason). Gelli este păstrătorul unei cutii a pandorei în America Latină şi, prin urmare o posibilă ameninţare pentru multe din guvernele lumii, începând cu cel mai puternic.

Jurnalistul mărturiseşte că într-o zi, pe când aştepta să-i răspundă Gelli pentru a-i confirma obţinerea interviului, sună telefonul şi Gelli spune: "Soseşti în Italia?". După mai multe refuzuri, Gelli era pregătit să arate lumii şi Americii Latine (care ar putea deveni viitorul lumii) cine este şi ce ştie despre istoria nescrisă a acelei părţi a lumii. Dar brusc, Gelli anulează iar interviul cu jurnalistul sud-american. De fapt, cei de la Sony îi propunea să accepte realizarea unui film despre viaţa sa. Interviul nu a fost niciodată acordat în Vila Wanda, ci la telefon, dat fiind faptul că Gelli nu avea timp. Interviul telefonic a scos la iveală...

"Îmi amintesc absolut tot. Din timpul în care era Lanusse, cum a lucrat pentru a face o specie de referendum, de sosirea lui Hector Campora, după doctorul Lastiri. Apoi de Peron şi Isabelita", afirma Licio Gelli cu o oarecare nostalgie.

Acum voi reda un pasaj important din acel interviu istoric:

Reporter: Dumneavoastră încă vorbiţi cu Isabelita?

Gelli: Da. Este în Madrid. Sa căsătorit.

Reporter: Sa căsătorit din nou?

Gelli: Da. Dar nu la Biserică. Sa căsătorit cu un domn în vârstă.

Reporter: Care este numele lui?

Gelli: Nu. Ceea ce v-am spus este că e un domn în vârstă.

După scurta conversaţie, Gelli îi cere reporterului să-l sune mai târziu. Practic întregul interviu a avut loc astfel, fiind format din câteva zeci de scurte convorbiri telefonice. Brusc, înainte de a închide telefonul, Gelli îl întreabă pe jurnalist de preşedinta Argentinei, spunându-i să-i trimită interviul via poştă.

Abia în vară a răspuns la telefon, spunându-i jurnalistului: "Nu, nu a fost în vacanţă. Am fost în spital. M-am întors sâmbătă. Sunt mai bine. An nevoie de vreo zece zile de refacere. Vă răspund la întrebări cu plăcere. Dar în timpul celor zece zile de refacere. Vorbim mai încolo".

Gelli este sunat din nou, dat fiind faptul că nu răspundea la telefon. Şi astfel începea aventura în trecut cu cel mai cunoscut Mason al contemporaneităţii şi cu unul dintre cei mai cunoscuţi Masoni din istorie. Dar un interviu atipic pentru că, la început, Gelli schimbă rolurile, devenind el reporterul.

Gelli: Câţi ani aveţi dumneavoastră?

Reporter: 37

Gelli: L-ai cunoscut pe Peron în persoană?

Reporter: Nu. Eu m-am născut în 1970. Eram foarte mic. Când Peron a murit eu aveam patru ani.

Gelli: Eu am fost unul dintre cei care-l cunoşteam foarte bine. Ai cunoscut-o pe Isabelita?

Reporter: Nu în persoană. Un judecător din Argentina ceruse extrădarea ei. Dar justiţia spaniolă a respins cererea.

Gelli: Da. Ştiu. Este adevărat. Poporul argentinian nu se poartă bine cu Isabelita. Nu a tratat-o bine. Ea a făcut multe pentru poporul argentinian. Când era generalul Peron nu exista mizeria care există acum. În Argentina lucrurile de acum nu merg bine. Era mult mai bine când era Peron. Inclusiv în Italia se trăia mai bine când era fascismul. Acum este o ruină. Lumea moare de foame. Napoli este destinat gunoiului. Lumea nu poate trăi cu ce câştigă. Industriile nu mai există, sunt toate închise. Omoară afacerile.

Reporter: Este adevărat că multe industrii italiene nu au putut face faţă competiţiei din China.

Gelli: China a ocupat practic toată Italia. Este un semnal rău.

Reporter: Şi cum credeţi că se poate inversa procesul?

Gelli: Acum este târziu pentru că China este puternică, inclusiv militar. În plus este aliată cu India. În Italia nu mai este de lucru. Posturile de muncă le administrează chinezii. Rusia este împotriva Statelor Unite. China şi India sunt împotriva Statelor Unite. Coreea de Nord este împotriva Statelor Unite. Toate ţările arabe sunt împotriva Statelor Unite. Statele Unite sunt singure acum. America nu mai are puterea ce a avut-o cândva şi nici consideraţia avută. A pierdut toată încrederea pentru că Statele Unite, cum se întâmplă acum, şi-a văzut chiar şi moneda devalorizându-se, dolarul. Înainte dolarul domina lumea.

În iarna lui 2008 (perioada verii pentru Europa şi a iernii pentru Argentina) Gelli răspunde iar la telefon, după ce fusese internat din nou.

Reporter: Cum vă simţiţi?

Gelli: Uite, eu acum plec în vacanţă. Mă întorc pe 1 septembrie.

Reporter: Dar rămâneţi în Italia?

Gelli: Sunt în Italia. Dar mă voi duce într-un loc să-mi rezolv problemele de sănătate. Dumneavoastră îmi trimiteţi întrebările prin poştă?

Reporter: Dar le-am trimis deja.

Gelli: Niciodată nu le-am primit.

Reporter: Dumneavoastră mi-aţi spus că le-aţi primit, dar cum erau multe doreaţi timp pentru a le răspunde.

Gelli: Asta când?

Reporter: Acum jumătate de an. Dumneavoastră povesteaţi că în timpul guvernului lui Peron a avut loc o reuniune de Masoni din diferite ţări din America (n.a. - în limbajul latino-american "america" include toate ţările din emisfera de vest) în Casa Rosada (n.a. - palatul prezidenţial din Buenos Aires).
Gelli: Da. În Casa Rosada am făcut o reuniune istorică cu toţi Marii Maeştri din toată America. A prezidat-o Campora. Eu, bineînţeles, am fost prezent.

Reporter: Despre ce a fost vorba?

Gelli: Au fost Mari Maeştri din Argentina, Chile, Uruguay, Venezuela, Brazilia. Au venit toţi la conferinţa rezervată realizată în saloanele din Casa Rosada.

Acum simt nevoia să fac o menţiune a unui fapt istoric, pentru a scoate din ceaţă începutul relaţiei lui Peron cu Gelli. Gelli a călătorit cu Peron în avionul care-l aducea pe Peron din exilul din Spania în Argentina. Reîntors a preluat puterea bazându-se pe câţiva oameni importanţi: Jose Lopez Rega (Ministrul Bunăstrării), Alberto Vignes (Cancelarul) şi Cesar de la Vega (maxima autoritate masonică din Argentina).

În paralel, Gelli şi-a construit puternice relaţii cu şefii militari care vor debarca mai târziu guvernul peronist, în special cu Suarez Mason şi Emilio Massera (doi importanţi membri ai Lojii P2). În perioada în care Raul Alfonsin încerca să frâneze forţele represive şi destabilizatoare, gelli era în Rio de la Plata, fugind din faţa justiţiei europene.

Interviul se încheie într-un mod tipic Gelli. Reporterul pune o ultimă întrebare care primeşte un răspuns sec, după care Gelli nu mai avea să mai răspundă la telefon pentru acel interviu. Mormântul lui Gelli fusese profanat cu puţin timp înainte ca Gelli să fie extrădat în Europa. Se găsiseră simboluri tipice folosite de Loja P2 în ritual.


Reporter: Dumneavoastră ştiţi ce a avut loc cu corpul lui peron? A fost cu adevărat ciudat.

Gelli: Ştiu.

Reporter: Cine a făcut-o?

Gelli: Nu ştiu! Nu ştiu!

Şi astfel, brusc Gelli închide telefonul şi nu-i mai răspunde reporterului niciodată, lăsându-l fără interviu şi fără răspunsuri.