General (făcut la normă) Săvoiu: "prezent" la lansarea cărţii despre mafiotul masoneriei mondiale - Licio Gelli

Revenim cu informaţii noi şi forţe proaspete împotriva obscurantismului mafioto-masonico-militar al Generalului (de normă) Săvoiu şi al acoliţilor săi. Un reputat istoric contemporan din Italia a căzut în plasa întinsă de aceştia. Omul ar putea risca să nu-şi primească banii!!! Lansarea de carte de ieri a fost o operă manevrată de "geniul" soldăţesc al cetăţeanului francez, autoproclamat boier, Săvoiu.

Pe alocuri, ca o paranteză, ajungem să credem că istoricul Nestorescu-Bălceşti a căzut şi el în capcană. Suntem stupefiaţi cum se încearcă falsificarea istoriei masonilor corupţi aici, avândul ca artizan pe acest "iminent" factor al integrităţii teritoriale a României.

La evenimentul lansării de carte au fost prezenţi câteva nume familiarizate cu...  Gelu Voican Voiculescu şi Olimpian Ungherea. România ortodoxă nu realizează faptul că lupta ascunsă nu încetează! Ea continuă şi se înteţeşte pe zi ce trece. Doar să ne uităm la fanfaronada aceasta: Săvoi-l susţine pe Patriarhul Constantinopolului şi nu pe Prea Fericitul Daniel, părintele nostru duhovnicesc de drept şi prin voinţa şi harul lui Dumneze.

Să fim martori la distrugerea noastră? Sau să luptăm pentru libertatea cu care ne-am născut de la Dumnezeu?

Licio Gelli şi Loja P3 (Propaganda 3)

Pentru a stabili din start (pentru toţi cei care cred că Gelli este mort), Licio Gelli trăieşte şi anul acesta, adică în 2011 va împlini în aprilie 92 de ani. Nimic nu poate fi mai veredic decât intensa sa activitate din ultimii doi ani de zile şi, mai mult, din ultimele luni de zile. De la scandalul cu Loja P3, Gelli a renăscut, iar lumea-l solicită (?!).

Nu am să intru foarte mult în problematica P3, dar este necesar să dedic acest articol unei noi tentative de destabilizare a Italiei care s-ar putea aplica şi în România, pe acelaşi model. Ce este Loja P3 şi ce urma să se întâmple dacă nu era descoperită anul acesta de autorităţile din Italia şi de Procuratură?

Scandalul a început în prima jumătate a anului 2010, atunci când procuratura italiană a intrat pe fir şi a realiza o serie de descinderi împreună cu poliţia din Italia. Panica stârnită în rândul clasei politice a fost atât de mare încât şi premierul Italiei a trebuit să aibe o poziţie publică (tipică a la Berlusconi) cu privire la Loja P3.

În Il Corriere della Sera, Giancarlo Picarelli spune că Loja P3 nu are caracteristicile necesare pentru a realiza ceea ce a realizat Gelli cu P2 şi nici pentru a avea cifrele acelei Loji, catalogându-i pe acei "Fraţi Masoni" ca fiind un grup de bătrâni ieşiţi la pensie.

Flavio Carboni este unul din "pensionari", unul de care mulţi râd, uitând ce făcea acest "pensionar". Pentru necunoscători, Carboni este parte a istoriei negre a Italiei, parte a cazului Calvi, de la Banca Ambrosiano şi parte a numeroase şi oculte scandaluri, un apropiat al Mafiei siciliene, Cosa Nostra, Banda della Magliana, Loja P2 etc. De fapt, a fost un apropiat al lui Licio Gelli şi al Marelui Maestru Armando Corona. Nu trebuie uitat nici faptul că a făcut afaceri şi cu Silvio Berlusconi, fiind-i asociat în afacerea Costa Turchese şi în afacerea Olbia 2. Pe 8 iulie 2010 a fost arestat în candalul energetic din Sardinia.

Partidul lui Berlusconi a intrat în criză în momentul în care a izbucnit scandalul cu Loja P3, mai mult, justiţia a descoperit legături clare între politicieni, partid, Loja P3 şi scandalul energetic din Sardinia. Poziţia lui Fini în legătură cu Nicola Cosentino şi relaţia cu loja P3 a scos, literalmente, din sărite pe partizanii lui Berlusconi. Parcă nu mai părea să se oprească, totul se producea în lanţ. De asemenea, şi Berlusconi îi numeşte tot "pensionari", făcând referire la un număr de patru. Dar poate că este vorba de vechea şi de noua gardă. Aici putem fi subiectivi.

Alţi doi "pensionari" sunt Arcangelo Martino şi Raffaele Lombardi, dar mulţi jurnalişti italieni s-au întrebat care este al patrulea "pensionar" despre care vorbea însuşi Silvio Berlusconi. ulţi au presupus că afirmaţia premierului nu poate duce decât la numele a două persoane: Denis Verdini (unul dintre cei trei coordonatori ai partidului lui Berlusconi) şi Nicola Cosentino (Subsecretar de Stat în guvernul lui Berlusconi). Prin urmare, totul se învârtea tot ân jurul foştilor membri ai Lojii P2 a lui Licio Gelli.

Massimo Solani dezvăluie într-un articol publicat faptul că Berlusconi ştia tot despre Loja P3 şi că el, în calitate de Preşedinte al Consiliului de Miniştri (n.a. - Premier) avea numele de cod Cesare. dar să nu credem că a fost o ştire de senzaţional, Nu! A fost o dovadă a anchetei desfăşurate de poliţia italiană, stipulată în dosar (nota n. 15 pag 12 segue informativa nr. 474/1-50-3-44).

Licio Gelli despre Loja P3: "P2 a noastră era un lucru serios". Declaraţia a fost făcută de fondatorul Lojii P2, Licio Gelli, făcând referire la prost organizata Lojă P3.

Silvio Berlusconi (Premierul Italiei) despre Loja P3: "P3 investigaţie? Numai praf doar în acest climat iacobin".

Recunoaşteri şi onoruri pentru Licio Gelli de Ettore

Pe 23 mai 1941 Licio Gelli primeşte libretul de membru al Partidului Naţional Fascist, cu numărul 23.375-P-D.

În 1949, acelaşi "tânăr" se pensionează. chiar şi aşa, aceasta nu înseamnă că va renunţa la afaceri. De fapt, totul fusese doar o pregatire pentru ceea ce urma, iar viaţa lui abia acum începea să fie trăită cu adevărat.

În 2002 a fost personificat de actorul italian Camillo Milli în filmul I banchieri di Dio, de Giuseppe Ferrara (filmul prezintă scandalul Băncii Ambrosiano). De asemenea, Licio Gelli va fi personificat şi de actorul american George Clooney într-o producţie a Sony scrisă de David Black şi regizată de Oliver Dahan. Condiţia lui Gelli a fost aceea de a citi şi aproba înainte scenariul filmului.

Licio Gelli a primit şi numeroase distincţii printre care amintesc: Cavaler în grad de Mare Cruce a Ordinului Libertadorului San Martin, Mare Oficial al Ordinului San Silvestro Papa, Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene, Comandor al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim, Medalia Comemorativă a Războiului din Spania şi Medalia Comemorativă a Diviziei de Voluntari del Littorio.

Gelli este şi posesorul a mai multor titluri (unele deţinute în trecut), printre care trebuiesc amintite următoarele: Maestru Venerabil din Trecut al Lojii Propaganda Due (P2), Academician de Onoare al Academiei "Artişti Europeni", Academician al Academiei Internaţionale "Pontzen", Preşedinte de Onoare al Academiei "Il Tetradramma", Academician al Academiei "Il Richiamo", Membru Honoris Causa ad vitam al "Uniunii Operatorilor Artiştilor Culturali", Academician Emerit al Academiei "Cita Eterna", Cetăţean de Onoare al oraşului Kudjianda (din Tadjikistan), Doctor Honoris Causa în Ştiinţe Financiare la Universitatea Pro Deo din New York, Ataşat pe lângă Ambasada Argentinei în Italia pentru consiliere economică şi Ministru Plenipotenţiar pentru Afaceri Culturale, titlul de Conte (prin decretul Majestăţii Sale, regele Umberto al II-lea) şi... ŞOC (sau nu?!): Profesor Asociat al Universităţii din Oradea, România.

În anul 1995, acelaşi Licio Gelli a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, nominalizare care nu dus niciodată la primirea acestui premiu de către Masonul Gelli.


La momentul potrivit voi reveni cu un articol special în care voi face precizări cu privire la relaţia specială a lui Licio Gelli cu România.

Cine este Licio Gelli?

Licio GELLI (nobil italian cu rangul de conte) se năştea la 21 aprilie 1919, în Pistoia, Toscana, Italia. În anii '30 devine voluntar al Cămăşilor Negre şi a luptat pentru Mussolini în Spania în sprijinul lui Francisco Franco. Se spune (încă nu am aflat sigur) că a fost şi ofiţer de legătură al lui Mussolini pentru cel de-al III-lea Reich, având contacte cu Hermann Göring.

A colaborat cu securitatea americană şi britanică după cel de-al II-lea Război Mondial şi a fost membru al MSI, ceea ce-i conferea imunitate parlamentară. Gelli a vrut să-l aresteze pe Preşedintele Republicii Italiene în 1970, asta dacă Lovitura Burgheză (Golpe Borghese) ar fi avut reuşită.

Relaţia cu Masoneria italiană-l propulsează în cele mai înalte cercuri. Devine Venerabil (în condiţii ciudate) al Lojii Propaganda Due (P2) din jurisdicţia Marelui Orient al Italiei. În afară de orientarea sa spre cercurile de extremă dreaptă din Italia, acesta abordează Argentina lui Juan Peron şi menţine strânse relaţii cu Cancelarul argentinian Alberto Vignes. Juan Peron decretează ca Gelli să primească Marea Cruce a Ordinului Libertadorului în august 1974, numindu-l pe Gelli consilier economic onorific la Ambasada Argentinei din Italia.

Într-o scrisoare trimisă de Gelli lui Cesar de la Vega (membru P2 şi Ambasador al Argentinei pe lângă UNESCO) Gelli aprobă transferul lui Federico Carlos Barttfeld (membru P2) de la Consulatul din Hamburg la Ambasada Argentinei din Roma, Italia. Nu trebuie uitat nici faptul că acelaşi Licio Gelli a fost numit Ministru Plenipotenţiar pentru Afaceri Culturale la Ambasada Argentinei din Italia. Toate aceste relaţii cu lumea diplomatică-i confereau o puternică imunitate internaţională şi, cu precădere, una specială în Italia, locul său preferat de joacă.

Tot în anii '70, Licio Gelli a intermediat afaceri cu petrol şi arme între Italia, Argentina şi Libia (într-un alt material vom vedea şi ce relaţie ar putea exista pe această cale cu Săvoiu). Totul a fost făcut prin intermediul Agenţiei pentru Dezvoltare Economică unde el era acţionar împreună cu Umberto Ortolani.

Din perspectiva relaţiei sale cu Masoneria şi securitatea americană, putem spune că Gelli a profitat enorm. El a jucat un rol foarte important în operaţiunea GLADIO din Italia, începând cu anul 1969, când a avut loc atentatul cu bombă din Piazza Fontana, operaţiuni susţinute şi finanţate de C.I.A. şi O.T.A.N. pentru combaterea comunismului în Europa Occidentală.

Unele lucruri au ieşit la suprafaţă atunci când, în 1990, RAI TV a anunţat că Gelli a fost plătit de C.I.A. pentru a susţine activităţi teroriste în Italia. Imediat după aceasta, Masonul Francesco Cossiga (Preşedintele în exerciţiu al Italiei) a ordonat deschiderea unei anchete oficiale.

Pe 23 noiembrie 1995 Curtea de Casaţie-l condamnă pe Licio Gelli, împreună cu Francesco Pazienza şi câţiva ofiţeri SISMI (Pietro Musumeci şi Giuseppe Belmonte) de instigare la Masacrul din Bologna.

Problemele lui Gelli au început să apară în momentul în care a luat amploare scandalul Băncii Ambrosiano care a dus la precheziţia casei sale (faimoasa Vilă Wanda) de către poliţie în 1981. Astfel, pe 17 martie 1981, se realizează o razie la vila sa din Arezzo, unde se descoperă o listă cu 962 de persoane (chiar dacă lista poate ajunge până la un număr de 2.400 de persoane, doar o mică parte a fost făcută publică) din mediul militar, de securitate etc., care compuneau Loja P2. Trebuie să menţionez foarte clar că Loja P2 fusese de mult exclusă din Marele Orient al Italiei. Practic, Loja P2 devenise stat în stat atât în Marele Orient al Italiei, cât şi în Italia.

Lista era impresionantă: şefi ai celor trei servicii secrete din Italia, 48 de parlamentari, industriaşi, jurnalişti şi alte persoane cu putere, influenţă şi bani. Cel mai răsunător nume a fost şi a rămas cel al lui Silvio Berlusconi (menţionez că la acea vreme nu era activ în politică) şi Vittorio Emanuele (moştenitorul Tronului Italiei, descendent al Casei de Savoia).

În cadrul aceleiaşi razii, poliţia descoperea şi un plan secret intitulat Planul Renaşterii Democratice. Era vorba despre o strategie de a impune la putere un guvern autoritarist în Italia. Logic, scandalul a luat amploare şi a devenit de magnitudine mondială. Erau zeci de ţări care apăreau în toate aceste legături: Statele Unite, Regatul Unit, Germania, România, Libia, Argentina, Spania, Venezuela etc.

A fost constituită o comisie parlamentară condusă de doamna Tina Anselmi, dar care nu a găsit dovezi ale acestor crime. Cu toate acestea, în 1981, parlamentul Italiei a promulgat o lege prin care au fost strict interzise asociaţiile secrete din Italia. În acelaşi an, pe 31 octombrie, Gelli este expulzat din Marele Orient al Italiei, iar guvernul lui Arnaldo Forlani cade.

De la Cler la Mafie, de la politicieni la afacerişti, de la bancheri la serviciile secrete, de la poliţie la jurnalişti etc., peste tot exista o relaţie cu crimele şi Loja P2. Italia era în pragul unui colaps social, politic şi economic.

Gelli, disperat, fuge în Elveţia pentru a scăpa, dar este reţinut şi arestat la Geneva pe 13 septembrie 1982, în timp ce încerca să retragă zeci de milioane de dolari de la o bancă din Geneva. A stat în arest lângă Geneva, la închisoarea Champ-Dollon, de unde  areuşit să fugă, luând direcţia Americii de Sud, unde a petrecut în jur de patru ani de zile.

În 1984, Secretarul General al Uniunii Naţionaliste din Chile, Jorge Vargas, a declarat pentru o publicaţie (La Tercera de la Hora) faptul că Gelli se află în acel moment în Chile. În 1987 Gelli se predă în Elveţia. A fost anchetat pentru scandalul Băncii Ambrosiano, atentatul din Bologna şi altele. Judecătorul elveţian care a fost însărcinat cu judecarea cazului a fost Jean-Pierre Trembley. În Elveţia a primit două luni în închisoare, iar Curtea din Florenţa a decis, în absenţa lui Gelli, să-l condamne la 8 ani de închisoare. În 2003, Gelli declara pentru presa italiană faptul că se pare că planul secret al Lojii P2 pare a fi implementat de Silvio Berlusconi.

Voi reveni cu noi articole, pentru completare, despre activităţile misterioase şi oculte ale lui Licio Gelli, precum şi cu o scurtă analiză a unuia din ultimele interviuri acordate de Gelli.