General (făcut la normă) Săvoiu: "prezent" la lansarea cărţii despre mafiotul masoneriei mondiale - Licio Gelli

Revenim cu informaţii noi şi forţe proaspete împotriva obscurantismului mafioto-masonico-militar al Generalului (de normă) Săvoiu şi al acoliţilor săi. Un reputat istoric contemporan din Italia a căzut în plasa întinsă de aceştia. Omul ar putea risca să nu-şi primească banii!!! Lansarea de carte de ieri a fost o operă manevrată de "geniul" soldăţesc al cetăţeanului francez, autoproclamat boier, Săvoiu.

Pe alocuri, ca o paranteză, ajungem să credem că istoricul Nestorescu-Bălceşti a căzut şi el în capcană. Suntem stupefiaţi cum se încearcă falsificarea istoriei masonilor corupţi aici, avândul ca artizan pe acest "iminent" factor al integrităţii teritoriale a României.

La evenimentul lansării de carte au fost prezenţi câteva nume familiarizate cu...  Gelu Voican Voiculescu şi Olimpian Ungherea. România ortodoxă nu realizează faptul că lupta ascunsă nu încetează! Ea continuă şi se înteţeşte pe zi ce trece. Doar să ne uităm la fanfaronada aceasta: Săvoi-l susţine pe Patriarhul Constantinopolului şi nu pe Prea Fericitul Daniel, părintele nostru duhovnicesc de drept şi prin voinţa şi harul lui Dumneze.

Să fim martori la distrugerea noastră? Sau să luptăm pentru libertatea cu care ne-am născut de la Dumnezeu?

Constantin Bartolomeu Săvoiu prietenul (şi omul?) lui Licio Gelli, cel care instigă la revolte populare de masă în Italia

Poporul face generalii şi generalii sunt detronaţi de popor. Creştinătatea şi creştinismul ne-au oferit şi ne oferă, încă, puterea de a alege binele, iar binele nu este făcut de noi ci de Divinitate. Lupta ascunsă a oamenilor din spatele organizaţiilor subversive au semănat adesea panică şi frică printre popoare, dar popoarele s-au răzvrătit şi au detronat pe aceşti instigatori împotriva Creştinismului şi a Creştinătăţii.

Biserica a dat casă şi protecţie în sânul său spiritual pe timp de pace şi război, văzut şi nevăzut. De aceea a rezistat religia noastră mii de ani şi de aceea va continua să existe mii de ani. Noi, creştinii, avem ceva ce ei nu au: avem Mamă şi Tată, avem puterea de a oferi iubire şi mai avem ceva... credinţă!!!

A sosit momentul să ne ridicăm capetele plecate şi subjugate pentru a restabili ordinea Lui. Să nu ne mai lăsăm păcăliţi de persoane care spun că sunt în serviciul Naţiunii, când, de fapt, sunt simple tentacule ale unei caracatiţe financiare, sociale şi politice care din umbră conduc lumea. Alăturându-ne lor suntem damnaţi pieirii şi morţii eterne.

Serialul început cu vreo două luni de zile în urmă pare a se încheia cu acest episod. Spun pare pentru ca lupta pentru Bine poate abia acum începe. Avem o singură credinţă şi aceasta ne este scut. Suntem creştini şi acest lucru ne oferă particularitatea de a ierta şi iubi, dar şi de a nu uita pe cei care ne-au făcut şi ne fac sclavi.

Cel mai infam dintre Masonii lumii, Licio Gelli, şi-a aplecat tentaculele asupra ţării noastre în urmă cu zeci şi zeci de ani. Dar acest lucru nu a fost de ajuns. Comuniştii, în nemernicia lor macabra, au reuşit să-i ţină piept doar o scurtă perioadă, căci soarta lor a fost pecetluită încă din vremea în care suprimau poporul român, acest brav popor al lui Basarab I, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Sfânt şi al lui Mihai Viteazu şi Alexandru Ioan Cuza, cel care a ordonat arderea templelor masonice din Bucureşti... chiar dacă ei l-au detronat ulterior.

Astăzi începem să vedem puii caracatiţei mafiote că ies în faţă şi vorbesc asemenea patrioţilor precum Zelea Codreanu, asemenea întregitorului neamului românesc, Ferdinand I Întregitorul, asemenea părinţilor spirituali ai României, şi toţi cred că vorbesc sub protecţia Crucii Sfântului Andrei, unicul şi dreptul protector al spiritualităţii române ce se revarsă peste graniţele actuale ale României, în Basarabia, Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina.

Vă promiteam că nu am să închei acest serial fără a face o ultimă precizare fundamentală chiar şi pentru istoria contemporană a României: care este adevărata legătură a lui Licio Gelli cu România?

Dar înainte de a face acest lucru care va şoca pe toată lumea, vă voi introduce în meandrele puterii oculte ce astăzi salivează la România, un ultim bastion, aşa cum spunea şi Vicepreşedintele Chinei: România este singura ţară în care nu am putut să intrăm.

Ei bine, aşa şi este! Cu toată sărăcia noastră, cu tot sclavagismul existent în "Grădina Maicii Domnului", cu toate furturile şi abuzurile unor înregimentaţi şi înstelaţi, România a rezistat şi, cu voia noastră va continua să existe, căci poporul Român are peste 30 de milioane de locuitori în toate conlţurile lumii şi, de aici, de departe, noi toţi vom fi alături de patria noastră, căci patria ne este una şi aceasta se numeşte România. Este România mea şi a ta, a lor şi, mai ales, a copiilor noştri!

Mai mult mort decât viu, mai mult demonic decât angelic, mai mult şarpe decât om, Licio Gelli a zguduit Italia în pragul celei mai importante date festive din ultimii 150 de anii, aceea a unităţii. Licio Gelli a instigat popolaţia Italiei la revoltă şi război împotriva naţiunii şi împotriva autorităţilor, a Uniunii Europene şi chiar a Masoneriei din care el a fost dat afară.

Ca reacţie la afirmaţiile sale, liderul maxim al Masoneriei italiene, avocatul Gustavo Raffi, a avut o poziţie clară şi fermă împotriva pericolului naţional numit Licio Gelli.

"Dacă aş avea cu 20 de ani mai puţin aş mobiliza poporul, aş bloca căile ferate şi autostrăzile pentru a protesta împotriva cererilor imperative ale Europei", spunea Gelli cu fervoarea în urmă cu foarte puţin timp unei publicaţii din Italia, care a provocat scandal şi consternare în rândul lor. Declaraţia lui nu este altceva decât o instigare la subminarea puterii în stat.

Gelli a zguduit şi scena politică a Italiei, declarând că Francesco Cossiga (un alt Mason), fostul preşedinte al Italiei care a decedat recent, a fost omul care a condus operaţiunea GLADIO şi că Giulio Andreotti este omul care conduce o organizaţie secretă numină Inelul (L'Anello) care reuneşte cele trei servicii secrete ale Italiei. O organizaţie care are legătură cu moartea lui Aldo Moro, cu cazul Băncii Ambrosiano, cu puterea ocultă din spatele Italiei şi a lumii nevăzute nouă, simplilor cetăţeni ai acestei ţări şi ai acestei lumi.

Tot acest infam personaj, prieten cu Horia Nestorescu-Bălceşti şi Constantin Bartolomeu Săvoiu, spunea nonşalant că: "Aş reface Loja P2. Chiar dacă mare parte a Planului meu de Renaştere a fost realizat. Mi-ar mai fi trebuit încă patru luni. Doar patru luni. Şi aş fi schimbat sistemul politic fără luptă".

Deci este clar: ROMÂNIA poate înţelege acest lucru ca o declaraţie din război şi atât timp cât noi ştim că cei doi au o legătură cu Gelli, ne putem imagina şi ce urmează sau, de fapt, ceea ce a avut loc deja - extinderea caracatiţiei mafioto-masonico-financiare în România.

Iar dacă planul său de renaştere a fost îndeplinit, atunci ce nume poartă cei care-i vor executa munca lui în România? De cine să ne ferim şi cu cine să ne luptăm? Pe cine să nu votăm şi pe cine să aruncăm din societatea noastră?

Cum bine spunea şi Stănculescu... Este o organizaţie puternică, iar dacă el o spune... şi mai ales cui (?), atunci să luăm aminte până când nu va fi prea târziu!!!

Dar Gelli nu se opreşte aici şi atacă pe premierul Italiei pe care-l acuză că "nu face abuz de puterea oferită de popor", iar pe Gianfranco Fini-l scuipă spunând că este un om fără caracter. Pe lângă toate acestea acuză şi serviciile din Italia. Primul care a reacţionat a fost chiar Raffi care a declarat ferm că există personaje cărora nici presa şi nici Masonii nu trebuie să le ofere credit, referindu-se la Licio Gelli.

Şi, uitându-ne în spate ne întrebăm cum au ajuns aceşti doi "români" la mafiotul Gelli? Aici nu am să intru în detalii, însă jurnaliştii puternici vor investiga şi vor afla mai multe. A doua şi ultima soţie a lui Licio Gelli este o ROMÂNCĂ!!! Da, ROMÂNCĂ!!! Pe numele său de Gabriela (Gabriella) Vasile (născută la data de 17 septembrie 1938), născută la Lupsa, localitate care este, dacă nu mă înşel, în judeţul Alba, din România. Nunta lor a avut loc în urmă cu doar câţiva ani, în anul de graţie 2006, mai exact pe 2 august în localitatea Arezzo. Ea este companioana de "suflet" a lui Gelli de ani şi ani de zile, ajutându-l chiar şi în procese complicate şi controversate.

Aşadar ce legătură mai puternică ca aceasta să existe? Să-i mai credem pe cei care ne înşeală pe faţă? Să le mai spunem noi români şi patrioţi? Chiar şi cu stelele lor cu tot... Să nu uităm că România poate să aibă mii de înstelaţi, însă o singură persoană a ajuns să fie Mareşal... Oare de ce?

Procuratorul italian Rocco Bisonte, dacă mai trăieşte, ar putea spune foarte bine cine este soţia lui Gelli şi ar putea vorbi şi despre progeniturile lui Gelli. Mai ales ar putea să dea detalii despre procesul din 1998 care a avut loc exact în această perioadă a anului.

Mi-e frică să cred că în România se pregăteşte o revoltă populară care să poarte însemnele demonului. Dar nu o spun eu, ci Wall Street Journal spune clar că în România este un înalt risc de revoltă populară, făcând referire la faptul că revoluţiile din Africa se extind în Orient şi poate şi în Rusia, iar de acolo la Balcani şi românia mai este doar un pas.

Noua Ordine Mondială începe să se resimtă din Costa Rica în România. Iar noi nu vom fi supuşi atrocităţilor lor, iar noi nu vom sta şi ne vom apăra, având de partea noastră credinţa. Dacă milenii au reuşit să rezistăm, acum a sosit momentul că ne luptăm pe faţă. Războiul nu este al nostru, ci al lor, însă noi suntem ţinta, iar pentru aceasta vom aplica tactici preemptive.

Semnul reptilei sub care zac ei şi ne atacă este mai slab decât semnul sub care ne ducem noi existenţa de 2000 de ani. Falsul şi plagiatul este pasiunea lor, furtul le este viaţa, iar soarta le este predestinată pieirii. Le rămâne acum celor interesaţi să investigheze mai departe! Le rămâne cetăţenilor României să fie conştienţi de acest pericol naţional de subjugare şi le rămâne Masonilor români să aleagă dacă vor să clădească, aşa cum susţin ei că fac, să aleagă dacă sunt parte a acetui fenomen macabru sau dacă vor să fie liberi şi vizibili!!!

Dacă ei, liderii masoneriei tac, ştiu ei de ce, dar dacă vor vorbi, atunci va fi însemnat că nu sunt parte a acestei lupte împotriva României.

Ce spune Eugen-Ovidiu Chirovici despre Licio Gelli

După ce am aflat (prea mult spus) cine este cu adevărat Licio Gelli (contele, mafiotul şi masonul), a sosit momentul să aflăm şi ce crede unul din liderii masonilor despre el şi a sa poveste. Acest material vine ca o întărire "masonică" a celor afirmate în episoadele trecute despre Licio Gelli şi a sa Lojă P2. Eugen-Ovidiu Chirovici îi dedică un capitol întreg lui Licio Gelli în una din cărţile sale.

Voi da citire primului paragraf din capitolul dedicat lui Gelli. Astfel vreau să încep incursiunea în viziunea (cel puţin beletristică) a fostului Mare Maestru despre ceea ce crede el...

„Secretele lui Sindona nu cântăresc nici cât un fulg faţă de cele ale lui Bontante“, avea să afirme, scriam mai sus, mafiotul „pocăit“ Tommaso Buscetta. Iar secretele lui Sindona, Calvi şi Bontante la un loc nu cântăresc nici cât un fulg faţă de cele ale lui Licio Gelli, am adăuga noi. În toată istoria frământată a Italiei postbelice nu a existat o figură mai controversată, mai misterioasă şi mai dificil de desluşit decât Venerabilul celebrei Loji Propaganda Due. Acuzat de unii că ar fi fost agent KGB infiltrat la cele mai înalte nivele, de alţii că era agent CIA, Gelli a sfârşit prin a dejuca toate planurile Justiţiei de a-l înfunda şi nu a împărtăşit destinul tragic al unui Sindona sau Calvi. Licio Gelli a repetat în variantă „spaghetti“ în acele decenii istoria unui soi de Conte de Saint Germain, despre care se spunea că este nemuritor şi deţine secretul preschimbării plumbului în aur. Gelli nu avea nevoie de plumb ca să găsească aur, dar ştia să transforme orice conjunctură într-o sursă consistentă de profit.

Eh... nu putem constata decât faptul că şi el remarcă aceleaşi lucruri ca ceilalţi: orice ar face Gelli scapă! Capitolul continuă prin a face câteva menţiuni cu privire la viaţa lui Licio Gelli şi la câteva legături cu istoria scrisă a lumii.

În acelaşi timp, aşa cum se va dovedi mai târziu, el dezvoltş legşturi cu Comitetul Naţional de Eliberare, grupări de partizani în care comuniştii erau cei mai numeroşi şi erau sprijiniţi de Cominformul cu sediul la Moscova. Este implicat activ şi în vasta contrabandă de război, de la alimente şi medicamente, până la arme, fiind socotit un om care poate face rost de aproape orice, un descurcăreţ notoriu. Deşi nu are decât puţin peste 20 de ani, Gelli vădeşte deja trăsăturile de caracter care îl vor însoţi întreaga existenţă. În primul rând, o fire cameleonică — niciodată nu ştii bine care-i sunt adversarii reali şi prietenii reali, aflându-se permanent în mai multe bărci. Fasciştilor le spune că s-a infiltrat în rândurile comuniştilor, iar acestora din urmă că le este util în interiorul grupărilor de la Salo. (...) În fine, în ultimul rând, un apetit pentru lucrurile ascunse, conspirative, gen servicii secrete sau grupări oculte.

Ceea ce este cu adevărat interesant, mai ales că nu foarte mulţi vorbesc despre acest "mic şi nesemnificativ detaliu" este faptul că Chirovici pune punctul pe i (multe i-uri rămânând fără puncte...):

După eliberare, Gelli se vede într-o situaţie delicată, întrucât figurează pe liste atât ca un colaborator al comuniştilor cât şi al fasciştilor (este cât pe ce să fie executat pentru această din urmă activitate). Aici apare prima mişcare cu adevărat misterioasă a lui Gelli: ia legătura cu CIC (Counter Intelligence Corp) a Armatei a V-a americane; nu se ştie ce oferă, dar este eliberat şi i se permite refugiul în Sardinia, unde avea o soră. (...) În Sardinia îşi creează legenda de erou al rezistenţei antifasciste şi primeşte din partea Comitetului Naţional de Eliberare o patalama la mână în acest sens, pe care o va folosi mereu mai târziu.

Dar lucrurile devin mai interesante, căci Marele Maestru afirmă în continuare următoarele: 

Dar în anul 1945, Gelli este arestat pentru prima oară oficial, în urma acuzaţiilor de activitate fascistă. El contactează SIM (serviciul secret militar, viitorul SISMI) şi oferă la schimb o listă de 50 de nume de pretinşi colaboratori ai Gestapo-ului german în zona Toscana, colaboratori secreţi care încă erau în libertate. Este eliberat, informaţiile fiind considerate foarte preţioase. De unde avea Gelli o asemenea listă? Probabil că în perioada republicii de la Salo fusese el însuşi aproape — dacă nu colaborator direct — de serviciile germane. La începutul anilor 1950 se va vehicula pentru prima oară o altă ipoteză. Prin intermediul kominterniştilor infiltraţi în mişcările de partizani din Italia, Gelli ar fi fost racolat de ruşi, dacă nu cumva racolarea s-ar fi produs încă din Spania. Ruşii i-ar fi furnizat lui Gelli lista respectivă pentru a-i salva pielea şi a-l face util noilor servicii de informaţii italiene.

Şi acum urmează o incursiune în perioada anilor 30 ai lui Gelli.

Părăseşte Toscana şi pleacă la Roma — are doar 30 de ani, dar dispune deja de o experienţă de viaţă considerabilă şi de câteva conexiuni utile. Prozaic, se angajează la o fabrică de saltele. Dar câţiva ani mai târziu, la inaugurarea unei noi unităţi a companiei, este prezent Giulio Andreotti, pe atunci o stea în plină ascensiune a Partidului Democrat-Creştin şi ministru al Apărării. Lucrările de extindere ale companiei fuseseră încredinţate firmei unui ginere al lui De Gasperi, mentorul politic al lui Andreotti. Gelli învăţase de mult că şperaclul cel mai potrivit pentru a deschide uşile sunt banii...

Chirovici explică conexiunile oficiale (?) incipiente (?) ale lui Gelli cu Marele Orient al Italiei (fondatorul Marii Loji Naţionale din România pe care Chirovici a păstorit-o ani de zile de-a rândul).

Devine mason în cadrul Lojii Romagnosi din componenţa Grande Oriente D’Italia (GOI) în anul 1963, iar din anul 1966 devine membru în Loja Hod, condusă de un demnitar al GOI, Marele Maestru Adjunct Roberto Ascarelli, un cunoscut avocat. Cinci ani mai târziu, Licio Gelli se lansează în aventura vieţii lui: constituirea Lojii P2, care va antrena declanşarea celui mai mare scandal al masoneriei internaţionale din toate timpurile.

Bineînţeles, însă este vorba de cel mai mare scandal cunoscut şi, prin urmare mediatizat, căci pentru cei care cunosc, există şi lucruri mai grave care au avut loc, având la baza tot personaje dubioase. Vezi un război de secesiune şi independenţă, vezi asasinate celebre etc.

În anul 1971, Marele Maestru al GOI, Lino Salvini, îi dă voie lui Gelli să constituie Loja P2 (denumirea în sine este misterioasă, deoarece nu se ştie să fi existat vreo Lojă P1 vreodată), cu posibilitatea de a face iniţieri secrete, iar cei iniţiaţi să nu figureze în scriptele GOI. Conform Constituţiei şi Regulamentului de care pomeneam mai sus, aşa ceva era complet interzis — fiecare membru completa o fişă care se regăsea în Registrul de la sediul GOI. În fapt, Salvini, din motive pe care le vom desluşi în cele ce urmează, măcar parţial, şi deschide lui Gelli porţile masoneriei pentru a-i permite realizarea visului său din aceşti ani — constituirea, sub o umbrelă protectoare, a unei reţele de interese dintre cele mai toxice, aşa cum se va dovedi în cele din urmă.

În aceeaşi ordine de idei, Chirovici încearcă să explice şi ce a dus, ulterior, la declanşarea procedurilor de închidere oficială a acelei faimoase Loji masonice din Italia.

După doar un an, Marele Maestru Lino Salvini îşi dă seama că lucrurile scapă complet de sub control şi îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu activitatea Lojii P2. Într-un cerc restrâns, el blamează prezenţa prea accentuată a militarilor de rang înalt şi a politicienilor de dreapta, şi îşi exprimă bănuiala că loja poate fi centrul de propagare a unei lovituri de stat. Mai mult, un demnitar al GOI, Ferdinando Accornero, îi prezintă lui Salvini un dosar cu probe în care se demonstrează că Gelli a fost fascist, că subminează preceptele masonice şi că în intimitate pretinde că îl are pe Marele Maestru la degetul mic. Totuşi, cel care câştigă momentan partida este Gelli. Mai târziu, s-a aflat că Salvini era amestecat în nişte chestiuni financiare destul de controversate. Prietenii lui Gelli din serviciile secrete îi oferiseră acestuia informaţiile necesare pentru a „îmblânzi“ atitudinea lui Salvini. Numai că Gelli adusese P2 într-o situaţie pe care nici Salvini nu o mai putea controla. Aşa că se pune la cale o adevărată lovitură de teatru, menită să-i spele obrazul lui Salvini şi în acelaşi timp să-i consolideze poziţia lui Gelli. În decembrie 1974, în cadrul unei întâlniri între conducătorii lojilor din GOI, se decretează „dărâmarea“ Lojii P2 (adică desfiinţarea ei). Lumea plecă acasă liniştită. Dar în primăvara lui 1975, loja îşi reia activitatea în urma unui decret al lui Salvini, de astă dată sub directa supraveghere a Marelui Maestru pentru „o perioadă de probă“. Aşadar, pentru P2 nu se mai aplică regulamentele „ordinare“, ea devenind un stat, în stat, la propriu.

Pe la jumătatea capitolului, Marele Maestru Chirovici începe să povestească despre programul secret realizat în laboratoarele Lojii P2 a lui Licio Gelli. De asemenea menţionează şi faptul că Salvini, adică Marele Maestru, pleacă, iar scandalul şi întrebările rămân. Brusc, atinge şi "relaţia" cu România şi URSS.

În anul 1979, explodează alte două bombe. Prima: se află că „anticomunistul“ Gelli, acuzat până acum de legături cu extrema dreaptă şi de trecut fascist, lucrează intens pe linie de afaceri cu ţări... comuniste, cum ar fi URSS sau România. (...) În anul următor, 1980, Gelli iese la rampă şi dă un amplu interviu în cotidianul Corriere della Sera, în care respinge toate acuzaţiile şi îşi susţine viziunea politică, pretinzând că se încadrează strict în limitele democraâiei. În treacăt fie spus, redactorul-şef al ziarului era membru al P2, ca şi reporterul care a luat interviul, de altfel...

În încheierea acestui episod menit a întări pe celelalte, voi da citire unui ultim paragraf din capitolului în care Chirovici vorbeşte despre Gelli:

La începutul anului 2000 mă aflam la New York, la Michael Jordan’s Restaurant, în compania unui om foarte bine informat vizavi de fenomenul criminalităţii organizate în SUA. I-am atras atenţia asupra unui articol pe care Le Monde îl publicase recent, intitulat „Mafia venită din frig“, despre crima organizată de emanaţie rusă şi despre ferocitatea cu care aceasta cucereşte noi teritorii, inclusiv în SUA, spulberând puterea „Familiilor“ de altădată. Interlocutorul mi-a spus: "Crede-mă, băieţii ăştia, macaronarii, sunt încă foarte, foarte puternici. Ruşii sunt încă nişte copii.".

Paragrafe citate din "Licio Gelli, Contele de Saint Germain în variantă spagheti" de Eugen-Ovidiu Chirovici, fost Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România (la acea vreme în funcţie).

Cât a plătit (oficial?) Berlusconi pentru a intra în Loja P2?

Licio Gelli recunoaşte că l-a iniţiat pe Silvio Berlusconi în Loja P2

Licio Gelli recunoaşte: eu l-am iniţiat pe dictatorul Juan Peron în Masonerie

Ziua de 11 mai 2009 a rămas în istoria recentă a Masoneriei din America Latină ca o amintire (dulce-)amară. Cel mai important jurnal masonic on-line din America Latină (Diario Masonico), de origine mexicană, a publicat un interviu acordat de Licio Gelli unui jurnalist sud-american. În acel interviu Licio Gelli declara cu o serenitate ce a şocat pe toată lumea: "Peron era Mason, eu l-am iniţiat la Madrid!".

Încă o dovadă a puterii fără limite a lui Licio Gelli, omul care a scris pagini în istoria recentă a mai multor ţări ale lumii, printre care Italia şi Argentina. Gelli şi Loja sa au fost relaţionate cu servicii secrete din peste 30 de ţări importante ale lumii, printre care Statele Unite ale Americii, Italia, Regatul Unit, Argentina, Spania, Germania, Franţa, Libia, România, Israel şi altele. Sper ca acest personaj malefic să nu ajungă să scrie şi istoria României, şi nu cu "instrumente" precum Săvoiu şi Nestorescu-Balceşti, care nu fac altceva decât să necinstească istoria neamului nostru!!!

"Peron era Mason, eu l-am iniţiat la Madrid, în Puerta de Hierro, în iunie 1973. A fost o ceremonie simplă. Nu a fost dificil. Era un rit numic < al orecchio del maestro >", a declarat Licio Gelli via o convorbire telefonică cu jurnalistul sud-american. Gelli se afla la Vila Wanda din localitatea Arezzo, Italia.

Puterea este unul dintre lucrurile mai puţin cunoscute lumii, însă pentru Gelli puterea a fost şi a rămas pur şi simplu o uşă pe care intra şi ieşea după voie. Puterea latentă în care zace contele Licio Gelli învăluie în mister reşedinţa sa ce poartă numele primei soţii, poate una dintre cele mai cunoscute reşedinţe personale din lume. Acolo nu fastul te farmecă, ci misterul din spatele istoriei fiecărui obiect şi, mai ales, din spatele proprietarului său. Gelli a fost relaţionat în inestigaţiile oficiale chiar şi cu moartea Papei Ioan Paul I.

Este interesant pentru că uneori la capătul celălalt al telefonului, atunci când Gelli nu este acasă, o menajeră răspunde spunând: "Comandorul nu este (Il commendatore non si trova)". Este cel puţin ciudat ca de la domn, venerabil, conte sau alte titluri ale lui Gelli cineva să-i spună Comandorul... Menţionez că acest cuvânt se regăseşte în cea mai înaltă titulatură a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat (numit de unii Universitatea Masoneriei): Suveran Mare Comandor - şeful RSAA, ceea ce ar însemna că Gelli este un fel de "rector" al Masonilor...

În timpul exilului în Spania şi înainte de cel de-al III-lea guvern al său, Juan Peron a profitat şi a încercat o apropiere faţă de Licio Gelli pentru a avea porţile deschise la Vatican. Peron dorea doar să recupereze corpul neînsufleţit al Evitei Peron, care-i fusese ascuns într-un cimitir din Milano sub numele fals de Maria Magistris.

Gelli a avut o putere discreţionară nu doar în Argentina, ci şi în întreaga Americă Latină. Jose Lopez Rega şi aliaţii săi din armata Argentinei (precum preşedintele de facto, Roberto Viola, sau şeful serviciilor secrete ale dictaturii, Guillermo Suarez Mason). Gelli este păstrătorul unei cutii a pandorei în America Latină şi, prin urmare o posibilă ameninţare pentru multe din guvernele lumii, începând cu cel mai puternic.

Jurnalistul mărturiseşte că într-o zi, pe când aştepta să-i răspundă Gelli pentru a-i confirma obţinerea interviului, sună telefonul şi Gelli spune: "Soseşti în Italia?". După mai multe refuzuri, Gelli era pregătit să arate lumii şi Americii Latine (care ar putea deveni viitorul lumii) cine este şi ce ştie despre istoria nescrisă a acelei părţi a lumii. Dar brusc, Gelli anulează iar interviul cu jurnalistul sud-american. De fapt, cei de la Sony îi propunea să accepte realizarea unui film despre viaţa sa. Interviul nu a fost niciodată acordat în Vila Wanda, ci la telefon, dat fiind faptul că Gelli nu avea timp. Interviul telefonic a scos la iveală...

"Îmi amintesc absolut tot. Din timpul în care era Lanusse, cum a lucrat pentru a face o specie de referendum, de sosirea lui Hector Campora, după doctorul Lastiri. Apoi de Peron şi Isabelita", afirma Licio Gelli cu o oarecare nostalgie.

Acum voi reda un pasaj important din acel interviu istoric:

Reporter: Dumneavoastră încă vorbiţi cu Isabelita?

Gelli: Da. Este în Madrid. Sa căsătorit.

Reporter: Sa căsătorit din nou?

Gelli: Da. Dar nu la Biserică. Sa căsătorit cu un domn în vârstă.

Reporter: Care este numele lui?

Gelli: Nu. Ceea ce v-am spus este că e un domn în vârstă.

După scurta conversaţie, Gelli îi cere reporterului să-l sune mai târziu. Practic întregul interviu a avut loc astfel, fiind format din câteva zeci de scurte convorbiri telefonice. Brusc, înainte de a închide telefonul, Gelli îl întreabă pe jurnalist de preşedinta Argentinei, spunându-i să-i trimită interviul via poştă.

Abia în vară a răspuns la telefon, spunându-i jurnalistului: "Nu, nu a fost în vacanţă. Am fost în spital. M-am întors sâmbătă. Sunt mai bine. An nevoie de vreo zece zile de refacere. Vă răspund la întrebări cu plăcere. Dar în timpul celor zece zile de refacere. Vorbim mai încolo".

Gelli este sunat din nou, dat fiind faptul că nu răspundea la telefon. Şi astfel începea aventura în trecut cu cel mai cunoscut Mason al contemporaneităţii şi cu unul dintre cei mai cunoscuţi Masoni din istorie. Dar un interviu atipic pentru că, la început, Gelli schimbă rolurile, devenind el reporterul.

Gelli: Câţi ani aveţi dumneavoastră?

Reporter: 37

Gelli: L-ai cunoscut pe Peron în persoană?

Reporter: Nu. Eu m-am născut în 1970. Eram foarte mic. Când Peron a murit eu aveam patru ani.

Gelli: Eu am fost unul dintre cei care-l cunoşteam foarte bine. Ai cunoscut-o pe Isabelita?

Reporter: Nu în persoană. Un judecător din Argentina ceruse extrădarea ei. Dar justiţia spaniolă a respins cererea.

Gelli: Da. Ştiu. Este adevărat. Poporul argentinian nu se poartă bine cu Isabelita. Nu a tratat-o bine. Ea a făcut multe pentru poporul argentinian. Când era generalul Peron nu exista mizeria care există acum. În Argentina lucrurile de acum nu merg bine. Era mult mai bine când era Peron. Inclusiv în Italia se trăia mai bine când era fascismul. Acum este o ruină. Lumea moare de foame. Napoli este destinat gunoiului. Lumea nu poate trăi cu ce câştigă. Industriile nu mai există, sunt toate închise. Omoară afacerile.

Reporter: Este adevărat că multe industrii italiene nu au putut face faţă competiţiei din China.

Gelli: China a ocupat practic toată Italia. Este un semnal rău.

Reporter: Şi cum credeţi că se poate inversa procesul?

Gelli: Acum este târziu pentru că China este puternică, inclusiv militar. În plus este aliată cu India. În Italia nu mai este de lucru. Posturile de muncă le administrează chinezii. Rusia este împotriva Statelor Unite. China şi India sunt împotriva Statelor Unite. Coreea de Nord este împotriva Statelor Unite. Toate ţările arabe sunt împotriva Statelor Unite. Statele Unite sunt singure acum. America nu mai are puterea ce a avut-o cândva şi nici consideraţia avută. A pierdut toată încrederea pentru că Statele Unite, cum se întâmplă acum, şi-a văzut chiar şi moneda devalorizându-se, dolarul. Înainte dolarul domina lumea.

În iarna lui 2008 (perioada verii pentru Europa şi a iernii pentru Argentina) Gelli răspunde iar la telefon, după ce fusese internat din nou.

Reporter: Cum vă simţiţi?

Gelli: Uite, eu acum plec în vacanţă. Mă întorc pe 1 septembrie.

Reporter: Dar rămâneţi în Italia?

Gelli: Sunt în Italia. Dar mă voi duce într-un loc să-mi rezolv problemele de sănătate. Dumneavoastră îmi trimiteţi întrebările prin poştă?

Reporter: Dar le-am trimis deja.

Gelli: Niciodată nu le-am primit.

Reporter: Dumneavoastră mi-aţi spus că le-aţi primit, dar cum erau multe doreaţi timp pentru a le răspunde.

Gelli: Asta când?

Reporter: Acum jumătate de an. Dumneavoastră povesteaţi că în timpul guvernului lui Peron a avut loc o reuniune de Masoni din diferite ţări din America (n.a. - în limbajul latino-american "america" include toate ţările din emisfera de vest) în Casa Rosada (n.a. - palatul prezidenţial din Buenos Aires).

Gelli: Da. În Casa Rosada am făcut o reuniune istorică cu toţi Marii Maeştri din toată America. A prezidat-o Campora. Eu, bineînţeles, am fost prezent.

Reporter: Despre ce a fost vorba?

Gelli: Au fost Mari Maeştri din Argentina, Chile, Uruguay, Venezuela, Brazilia. Au venit toţi la conferinţa rezervată realizată în saloanele din Casa Rosada.

Acum simt nevoia să fac o menţiune a unui fapt istoric, pentru a scoate din ceaţă începutul relaţiei lui Peron cu Gelli. Gelli a călătorit cu Peron în avionul care-l aducea pe Peron din exilul din Spania în Argentina. Reîntors a preluat puterea bazându-se pe câţiva oameni importanţi: Jose Lopez Rega (Ministrul Bunăstrării), Alberto Vignes (Cancelarul) şi Cesar de la Vega (maxima autoritate masonică din Argentina).

În paralel, Gelli şi-a construit puternice relaţii cu şefii militari care vor debarca mai târziu guvernul peronist, în special cu Suarez Mason şi Emilio Massera (doi importanţi membri ai Lojii P2). În perioada în care Raul Alfonsin încerca să frâneze forţele represive şi destabilizatoare, gelli era în Rio de la Plata, fugind din faţa justiţiei europene.

Interviul se încheie într-un mod tipic Gelli. Reporterul pune o ultimă întrebare care primeşte un răspuns sec, după care Gelli nu mai avea să mai răspundă la telefon pentru acel interviu. Mormântul lui Gelli fusese profanat cu puţin timp înainte ca Gelli să fie extrădat în Europa. Se găsiseră simboluri tipice folosite de Loja P2 în ritual.

Reporter: Dumneavoastră ştiţi ce a avut loc cu corpul lui peron? A fost cu adevărat ciudat.

Gelli: Ştiu.

Reporter: Cine a făcut-o?

Gelli: Nu ştiu! Nu ştiu!

Şi astfel, brusc Gelli închide telefonul şi nu-i mai răspunde reporterului niciodată, lăsându-l fără interviu şi fără răspunsuri.

Licio Gelli şi Loja P3 (Propaganda 3)

Pentru a stabili din start (pentru toţi cei care cred că Gelli este mort), Licio Gelli trăieşte şi anul acesta, adică în 2011 va împlini în aprilie 92 de ani. Nimic nu poate fi mai veredic decât intensa sa activitate din ultimii doi ani de zile şi, mai mult, din ultimele luni de zile. De la scandalul cu Loja P3, Gelli a renăscut, iar lumea-l solicită (?!).

Nu am să intru foarte mult în problematica P3, dar este necesar să dedic acest articol unei noi tentative de destabilizare a Italiei care s-ar putea aplica şi în România, pe acelaşi model. Ce este Loja P3 şi ce urma să se întâmple dacă nu era descoperită anul acesta de autorităţile din Italia şi de Procuratură?

Scandalul a început în prima jumătate a anului 2010, atunci când procuratura italiană a intrat pe fir şi a realiza o serie de descinderi împreună cu poliţia din Italia. Panica stârnită în rândul clasei politice a fost atât de mare încât şi premierul Italiei a trebuit să aibe o poziţie publică (tipică a la Berlusconi) cu privire la Loja P3.

În Il Corriere della Sera, Giancarlo Picarelli spune că Loja P3 nu are caracteristicile necesare pentru a realiza ceea ce a realizat Gelli cu P2 şi nici pentru a avea cifrele acelei Loji, catalogându-i pe acei "Fraţi Masoni" ca fiind un grup de bătrâni ieşiţi la pensie.

Flavio Carboni este unul din "pensionari", unul de care mulţi râd, uitând ce făcea acest "pensionar". Pentru necunoscători, Carboni este parte a istoriei negre a Italiei, parte a cazului Calvi, de la Banca Ambrosiano şi parte a numeroase şi oculte scandaluri, un apropiat al Mafiei siciliene, Cosa Nostra, Banda della Magliana, Loja P2 etc. De fapt, a fost un apropiat al lui Licio Gelli şi al Marelui Maestru Armando Corona. Nu trebuie uitat nici faptul că a făcut afaceri şi cu Silvio Berlusconi, fiind-i asociat în afacerea Costa Turchese şi în afacerea Olbia 2. Pe 8 iulie 2010 a fost arestat în candalul energetic din Sardinia.

Partidul lui Berlusconi a intrat în criză în momentul în care a izbucnit scandalul cu Loja P3, mai mult, justiţia a descoperit legături clare între politicieni, partid, Loja P3 şi scandalul energetic din Sardinia. Poziţia lui Fini în legătură cu Nicola Cosentino şi relaţia cu loja P3 a scos, literalmente, din sărite pe partizanii lui Berlusconi. Parcă nu mai părea să se oprească, totul se producea în lanţ. De asemenea, şi Berlusconi îi numeşte tot "pensionari", făcând referire la un număr de patru. Dar poate că este vorba de vechea şi de noua gardă. Aici putem fi subiectivi.

Alţi doi "pensionari" sunt Arcangelo Martino şi Raffaele Lombardi, dar mulţi jurnalişti italieni s-au întrebat care este al patrulea "pensionar" despre care vorbea însuşi Silvio Berlusconi. ulţi au presupus că afirmaţia premierului nu poate duce decât la numele a două persoane: Denis Verdini (unul dintre cei trei coordonatori ai partidului lui Berlusconi) şi Nicola Cosentino (Subsecretar de Stat în guvernul lui Berlusconi). Prin urmare, totul se învârtea tot ân jurul foştilor membri ai Lojii P2 a lui Licio Gelli.

Massimo Solani dezvăluie într-un articol publicat faptul că Berlusconi ştia tot despre Loja P3 şi că el, în calitate de Preşedinte al Consiliului de Miniştri (n.a. - Premier) avea numele de cod Cesare. dar să nu credem că a fost o ştire de senzaţional, Nu! A fost o dovadă a anchetei desfăşurate de poliţia italiană, stipulată în dosar (nota n. 15 pag 12 segue informativa nr. 474/1-50-3-44).

Licio Gelli despre Loja P3: "P2 a noastră era un lucru serios". Declaraţia a fost făcută de fondatorul Lojii P2, Licio Gelli, făcând referire la prost organizata Lojă P3.

Silvio Berlusconi (Premierul Italiei) despre Loja P3: "P3 investigaţie? Numai praf doar în acest climat iacobin".

Licio Gelli vorbeşte despre Loja P3

Cine este Licio Gelli?

Licio GELLI (nobil italian cu rangul de conte) se năştea la 21 aprilie 1919, în Pistoia, Toscana, Italia. În anii '30 devine voluntar al Cămăşilor Negre şi a luptat pentru Mussolini în Spania în sprijinul lui Francisco Franco. Se spune (încă nu am aflat sigur) că a fost şi ofiţer de legătură al lui Mussolini pentru cel de-al III-lea Reich, având contacte cu Hermann Göring.

A colaborat cu securitatea americană şi britanică după cel de-al II-lea Război Mondial şi a fost membru al MSI, ceea ce-i conferea imunitate parlamentară. Gelli a vrut să-l aresteze pe Preşedintele Republicii Italiene în 1970, asta dacă Lovitura Burgheză (Golpe Borghese) ar fi avut reuşită.

Relaţia cu Masoneria italiană-l propulsează în cele mai înalte cercuri. Devine Venerabil (în condiţii ciudate) al Lojii Propaganda Due (P2) din jurisdicţia Marelui Orient al Italiei. În afară de orientarea sa spre cercurile de extremă dreaptă din Italia, acesta abordează Argentina lui Juan Peron şi menţine strânse relaţii cu Cancelarul argentinian Alberto Vignes. Juan Peron decretează ca Gelli să primească Marea Cruce a Ordinului Libertadorului în august 1974, numindu-l pe Gelli consilier economic onorific la Ambasada Argentinei din Italia.

Într-o scrisoare trimisă de Gelli lui Cesar de la Vega (membru P2 şi Ambasador al Argentinei pe lângă UNESCO) Gelli aprobă transferul lui Federico Carlos Barttfeld (membru P2) de la Consulatul din Hamburg la Ambasada Argentinei din Roma, Italia. Nu trebuie uitat nici faptul că acelaşi Licio Gelli a fost numit Ministru Plenipotenţiar pentru Afaceri Culturale la Ambasada Argentinei din Italia. Toate aceste relaţii cu lumea diplomatică-i confereau o puternică imunitate internaţională şi, cu precădere, una specială în Italia, locul său preferat de joacă.

Tot în anii '70, Licio Gelli a intermediat afaceri cu petrol şi arme între Italia, Argentina şi Libia (într-un alt material vom vedea şi ce relaţie ar putea exista pe această cale cu Săvoiu). Totul a fost făcut prin intermediul Agenţiei pentru Dezvoltare Economică unde el era acţionar împreună cu Umberto Ortolani.

Din perspectiva relaţiei sale cu Masoneria şi securitatea americană, putem spune că Gelli a profitat enorm. El a jucat un rol foarte important în operaţiunea GLADIO din Italia, începând cu anul 1969, când a avut loc atentatul cu bombă din Piazza Fontana, operaţiuni susţinute şi finanţate de C.I.A. şi O.T.A.N. pentru combaterea comunismului în Europa Occidentală.

Unele lucruri au ieşit la suprafaţă atunci când, în 1990, RAI TV a anunţat că Gelli a fost plătit de C.I.A. pentru a susţine activităţi teroriste în Italia. Imediat după aceasta, Masonul Francesco Cossiga (Preşedintele în exerciţiu al Italiei) a ordonat deschiderea unei anchete oficiale.

Pe 23 noiembrie 1995 Curtea de Casaţie-l condamnă pe Licio Gelli, împreună cu Francesco Pazienza şi câţiva ofiţeri SISMI (Pietro Musumeci şi Giuseppe Belmonte) de instigare la Masacrul din Bologna.

Problemele lui Gelli au început să apară în momentul în care a luat amploare scandalul Băncii Ambrosiano care a dus la precheziţia casei sale (faimoasa Vilă Wanda) de către poliţie în 1981. Astfel, pe 17 martie 1981, se realizează o razie la vila sa din Arezzo, unde se descoperă o listă cu 962 de persoane (chiar dacă lista poate ajunge până la un număr de 2.400 de persoane, doar o mică parte a fost făcută publică) din mediul militar, de securitate etc., care compuneau Loja P2. Trebuie să menţionez foarte clar că Loja P2 fusese de mult exclusă din Marele Orient al Italiei. Practic, Loja P2 devenise stat în stat atât în Marele Orient al Italiei, cât şi în Italia.

Lista era impresionantă: şefi ai celor trei servicii secrete din Italia, 48 de parlamentari, industriaşi, jurnalişti şi alte persoane cu putere, influenţă şi bani. Cel mai răsunător nume a fost şi a rămas cel al lui Silvio Berlusconi (menţionez că la acea vreme nu era activ în politică) şi Vittorio Emanuele (moştenitorul Tronului Italiei, descendent al Casei de Savoia).

În cadrul aceleiaşi razii, poliţia descoperea şi un plan secret intitulat Planul Renaşterii Democratice. Era vorba despre o strategie de a impune la putere un guvern autoritarist în Italia. Logic, scandalul a luat amploare şi a devenit de magnitudine mondială. Erau zeci de ţări care apăreau în toate aceste legături: Statele Unite, Regatul Unit, Germania, România, Libia, Argentina, Spania, Venezuela etc.

A fost constituită o comisie parlamentară condusă de doamna Tina Anselmi, dar care nu a găsit dovezi ale acestor crime. Cu toate acestea, în 1981, parlamentul Italiei a promulgat o lege prin care au fost strict interzise asociaţiile secrete din Italia. În acelaşi an, pe 31 octombrie, Gelli este expulzat din Marele Orient al Italiei, iar guvernul lui Arnaldo Forlani cade.

De la Cler la Mafie, de la politicieni la afacerişti, de la bancheri la serviciile secrete, de la poliţie la jurnalişti etc., peste tot exista o relaţie cu crimele şi Loja P2. Italia era în pragul unui colaps social, politic şi economic.

Gelli, disperat, fuge în Elveţia pentru a scăpa, dar este reţinut şi arestat la Geneva pe 13 septembrie 1982, în timp ce încerca să retragă zeci de milioane de dolari de la o bancă din Geneva. A stat în arest lângă Geneva, la închisoarea Champ-Dollon, de unde  areuşit să fugă, luând direcţia Americii de Sud, unde a petrecut în jur de patru ani de zile.

În 1984, Secretarul General al Uniunii Naţionaliste din Chile, Jorge Vargas, a declarat pentru o publicaţie (La Tercera de la Hora) faptul că Gelli se află în acel moment în Chile. În 1987 Gelli se predă în Elveţia. A fost anchetat pentru scandalul Băncii Ambrosiano, atentatul din Bologna şi altele. Judecătorul elveţian care a fost însărcinat cu judecarea cazului a fost Jean-Pierre Trembley. În Elveţia a primit două luni în închisoare, iar Curtea din Florenţa a decis, în absenţa lui Gelli, să-l condamne la 8 ani de închisoare. În 2003, Gelli declara pentru presa italiană faptul că se pare că planul secret al Lojii P2 pare a fi implementat de Silvio Berlusconi.

Voi reveni cu noi articole, pentru completare, despre activităţile misterioase şi oculte ale lui Licio Gelli, precum şi cu o scurtă analiză a unuia din ultimele interviuri acordate de Gelli.

Constantin Bartolomeu Săvoiu şi Horia Nestorescu-Bălceşti vor să aducă Loja P2 în România

Dacă am crezut că am văzut şi citit tot (mă refer la ce a publicat Masonul rebel Florin Ghiulbenghian) atunci ne-am înşelat. România continuă să fie ţinta unor atacuri interne ale unor personaje dubioase şi extrem de controversate. În noi se aruncă cu noroi de peste tot dar de data aceasta totul a ajuns mult prea departe. de aceea am decis să nu mai tac şi să ajut la curăţarea României.

În luna decembrie, care tocmai a trecut, a avut loc o întâlnire misterioasă şi extrem de dubioasă în Italia, oraşul Arezzo, la faimoasa Vilă Wanda a lui Licio Gelli, contele Licio Gelli, cel care a pus bazele mafiei masonice din Italia acum câteva zeci de ani. Acest "Venerabil" în vârsă şi Masonerie, la peste 90 de ani ai săi, continuă să fie activ. Dovada stă în poza de mai jos!!!

Întâlnirea învăluită în mister şi necugetare a avut loc între Licio Gelli şi două personaje controversate şi dubioase din Masoneria din România: Constantin Bartolomeu Săvoiu (cică ar fi general - dar în care armată, a României? Cum a ajuns el general?) şi Horia Nestorescu-Bălceşti (cică istoricul Masoneriei din România! Păi dacă ar fi istoric s-ar ocupa, cu adevărat, de adevărata istorie a României şi nu de bagatelismul acesta... în fine).

Când am auzit am încercat să mă informez pe cât de mult am putut şi am aflat câteva lucruri interesante despre aceşti doi... oameni. Unul îşi spune Mare Maestru (Săvoiu) şi altul Suveran Mare Comandor (Nestorescu-Bălceşti), dar în România mai sunt şi alţi Mari Maeştri şi Suverani Mari Comandori: Costel Iancu, Andre Szakvary, Radu Bălănescu, Liviu Mânecan, Mircea Birţ, Ami Ionescu-Miu, Niţulescu, Sauciuc şi cred că lista poate continua.

Am aflat că cei doi din România nu mai au treabă cu Masoneria şi că au fost daţi afară din Marea Lojă Naţională din România şi din Marea Lojă Naţională Unită din România, ba mai mult, Nestorescu a fost dat afara din ambele... asta ca să vedem şi noi că şi aici există traseişti dar "masonici". Şi totuşi, stăteam şi mă întrebam cum este posibil să fie daţi afară şi ei să mai fie masoni! Nestorescu a fost acuzat de unii Masonic din MLNR că a furat, iar Săvoiu a fost trimis în judecată de cei din MLNUR.

Nu se ştie despre ce au discutat cei trei toată ziua şi nici cum au ajuns la Gelli acasă şi, în mod special, de ce şi pentru ce Gelli-i primeşte în vila personală?! Dacă ceea ce se spune este adevărat atunci înseamnă că cei doi vor să facă o structură de tip mafiot în România, pe modelul lui Gelli cu P2 şi, dacă au acelaşi obiectiv, să destabilizeze şi să distrugă România.

Pericolul stă la uşa noastră şi noi nu realizăm că este aproape să ne intre în casă şi să ne-o distrugă. Trebuie să avem grijă!!! Voi căuta să aflu mai multe şi voi publica materiale mai detaliate despre cei trei şi voi încerca să aflu dacă această reţea este mult mai extinsă în România şi în străinătate.