Marcel Schapira a murit şi şacalul se va năspusti asupra "averii" sale masonice şi false

Acum că unul din actorii noştri principali a plecat spre purgatoriu, şacalul se va năspusti asupra "averii" masonice false, ascunse sub saltea. Ne întrebăm ce va mai născoci acest mason gellist şi gaşca lui de hoţi. Foarte probabil, acum că a murit Schapira, să descoperim "adevărata istorie a masoneriei, a lumii, a universului".

Constantin Bartolomeu Săvoiu şi posibila subminare a statalităţii României în plan politic şi financiar

În prima parte a acestui capitol am evidenţiat o serie de chestiuni mai mult sau mai puţin publice cu privire la activitatea „civilă” a generalului-mason „Costică” Săvoiu şi am pus acest prenume pentru că mai târziu vom observa o relaţie a acestuia cu un alt „Costică”, tot general, dar unul mult mai special…

Tot în prima parte a acestui capitol am subliniat un cuvânt anume (olteni), urmând a dezvolta acest subiect în partea a doua, adică aceasta. De asemenea, am promis să evidenţiez legăturile cu militari şi cu Ordinul de Malta, dar şi să fac câteva menţiuni despre Conferinţa de la Malta şi de ce este aceasta importantă pentru România în contextul de atunci, de acum şi în viitor.

Am putea spune că Masoneria conspiră împotriva lumii şi, implicit a României, dar dacă există structuri mai puţin văzute care acţionează în acest sens, iar masoneria este doar un „paravan la şmecherie”, aşa cum spunea răposatul Iorgovan într-un interviu anti-masonerie acordat cu puţin timp înaintea morţii sale… cel puţin ciudate şi subite pentru mine.

Nu vreau să se înţeleagă că arunc vina pe cei ale căror nume vor apărea în acest material, dar consider că este esenţial să cunoaştem nişte aspecte relaţionate cu nişte nume, relaţionate cu nişte organizaţii şi „întâmplări” care au avut, au şi vor avea loc sub ochii noştri sau în spatele zidurilor înalte ale diverselor instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale. Concluzia va aparţine doar celor interesaţi în a căuta mai departe. Prin urmare, nu fac altceva decât să deschid ochii celor care vor să vadă anumite chestiuni care, puse cap la cap, compun un puzzle foarte interesant.

Aţi observat că în materialul precedent am pus accentul pe companiile puternice din Franţa, unele pentru care a lucrat (şi pe alocuri mai lucrează) generalul-mason Săvoiu. Ştiu că poate părea ciudat, dar cine a devenit puterea agricolă a Europei şi, prin urmare producătorul şi exportatorul principal de alimente? Răspunsul este unul singur: Franţa, o ţară care a sprijinit România în a obţine comisariatul pentru agricultură al Uniunii Europene. De ce? Fiecare poate să răspundă la această întrebare după puteri.

Bun şi ce legătură are acest lucru cu România? Unii ar spune Codex Alimentarius si plante modificate genetic (OMG), alţii ar vorbi de teoria conspiraţiei mondiale şi de… Comitetul celor 33 (?!). dar eu nu am să vorbesc despre aceste lucruri, ci doar am să subliniez faptul că în ultimele luni de zile, într-un mod vizibil, România se confruntă cu legile şi directivele cu privire la produsele modificate genetic, ca şi când ar fi un mare laborator de experimente umane.

De asemenea, am făcut referire la o organizaţie cel puţin ciudată, mai ales prin oamenii pe care-i strânge în jurul său… Şi aici voi aduce în discuţie o organizaţie mult mai interesantă şi mai puternică care, de-a lungul istoriei de sute şi sute de ani a manipulat şi condus anumite aspecte ale vieţii cel puţin în Europa. Este vorba despre ordinul de Malta. Dar cu o menţiune: nu Ordinul aflat sub dominaţia directă a Vaticanului, ci o facţiune care, pentru mine cel putin, este mult mai stranie şi mai ciudată.

Cu ceva timp în urmă, în România a fost un scandal (http://observator.a1.ro/eveniment/Scandal-printre-cavaleri_19033.html), în care membrii „maltesi” din Italia-i acuzau pe cei din România că fac lucruri contrare ordinului, dar nimeni nu a vorbit despre faptul că mai există o facţiune de „maltesi”. Poza alaturata vorbeşte de la sine (observaţi simbolul de la gât). Da, Săvoiu este şi el în această organizaţie şi deţine titlul de „Comandante della 1º Centuria” din Europa.

Această organizaţie a împărţit Europa în mai multe regiuni, după cum urmează: Europa de Nord (în care intră ţările baltice, din peninsula scandinavă şi Danemarca), Europa centrală (în care intră Germania, poloniu, Ungaria, Austria, Slovenia, Slovacia şi ceia), Europa de Vest (Elveţia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Belgia, Irlanda şi Regatul Unit), Europa de Sud (în care intră teritoriul european al Turciei, Andora, Spania, Portugalia, Italia, ţările din Balcani, Malta şi San Marino), iar acum vine partea cea mai interesantă. Europa de Est, în care este localizat, TEORETIC, Săvoiu, cu titlul şi gradul respectiv, care are în componenţă: RUSIA, România şi ţările din fostul bloc sovietic.

Dar să vezi surpriză: Centuria lui Săvoiu este Centuria „Centro Europa”… Şi ne-am întreba de ce? Deoarece centuriile nu depind de statele suverane ca teritoriu, ci ele sunt supuse puterilor şi deciziilor directe ale Ordinului, aşadar nu există supunere teritorială, ci supunere în faţa şefilor acestui ordin. Aşadar, teoretic, Săvoiu ar trebui să aibă în subordine o serie de 100-160 de persoane în toate aceste ţări.

Această organizaţie a împărţit la rândul său România în mai multe părţi: Centurii de la 11, până la 16, cu diferite denumiri cum ar fi Ştefan cel Mare, Decebal Traian, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza (domnul român care nu a fost niciodată Francmason aşa cum susţin unii, ba mai mult, a fost cel care a ordonat arderea templelor masonice din Bucureşti), Carol I al României şi Ferdinand I al Românei.

Această organizaţie despre a cărei existenţă nu ştiu dacă se vorbeşte în România (a nu se confunda cu adevăratul Ordin de Malta) are şi doi reprezentanţi oficiali: Domenico Guzzonato (pentru Europa de Est) şi ca ambasador în România pe Nerino Torboli Barone care, din câte ştiu ar locui la Iaşi şi este căsătorit cu o tânără româncă absolventă a Universităţii de Arte din Iaşi şi care a lucrat la Filarmonica Moldova Iaşi.

De ce spuneam că această organizaţie este ciudată în comparaţie cu adevăratul Ordinul de Malta, care ştim că se supune Vaticanului, adică Papei, pentru că în mod paradoxal pare că această structură este relaţionată cu Bartolomeu I al Constantinopolului, după cum se poate observa în fotografia alaturata (este vorba despre o vizită „oficială” a acestei organizaţii la Bartolomeu I, pe 1 mai 2010). Ceea ce este, de asemenea, cel putin ciudat. Oare astfel să se fi obţinut şi titlul de arhonte?!

Să ne reîntoarcem la povestea cu masoneria şi armata, aşa cum menţionam în prima parte (nu uitaţi ce declara fostul ministru al apărării, Victor Atanasie Stanculescu, de cum au venit la el masonii italieni pentru „a implanta masoneria în România”, că o să fie mai bine…). Dar înainte de aceasta, trebuie să ne aducem aminte de un caz care niciodată nu a mai fost pus pe tapet. Se petrecea cu mulţi ani în urmă, pe când armata României era condusă de domnul general Mircea Chelaru.

Acum 11 ani de zile, şeful armatei României demisiona subit! O parte a presei de la acea vreme il cita pe generalul român care făcea dezvăluiri şoc. Am să reproduc aici o parte a acestor declaraţii, fără a face prea multe comentarii.

„Exista voci si atitudini atit in mediul public, dar mai ales in mediul confidential, rauvoitoare la adresa statului roman, suficiente semnale prin care se devalizeaza autoritatea si legitimitatea statului roman in diferitele sale reprezentari, ca autoritate in zona unor teritorii, de incalcare a legilor. Uitati-va ce se intimpla cu modul de interpretare a transferului proprietatii padurilor (oare la cine se referea şeful armatei române?!), cum se pune problema invatamintului, a autonomizarilor sau a guvernarilor locale (despre care minorităţi o fi vorba?!), indiferent ca este vorba de Dobrogea sau de sudul Craiovei, al Olteniei (vă aduceţi aminte că am tot subliniat Oltenia şi oltenii!), unde am auzit ca trebuie neaparat facuta o enclava. Aceste elemente intretin o stare de animozitate, de neincredere. Si acestor stari, care pot fi provocate atit din interior, cit si din exterior, Armata Romana, prin modul de organizare si de conducere, este in masura sa le asigure o replica corespunzatoare. Doriti nume, titluri, dar sa raminem in sfera conceptului. Cel mai bine ar fi sa vorbeasca colegii nostri de la SRI sau MI. Pentru ca gruparile de tip mafiot, care genereaza crima organizata, sint interesate sa aiba un stat slab, pentru a putea opera, sa difuzeze zvonuri sau sa decapaciteze legitimitatea actiunilor unui stat, sa genereze turbulente. Este evident ca aceste lucruri apartin SRI si MI dar, in conditiile de escaladare, prin lege, armata este obligata ca, in caz de necesitate sau de asediu, sa-si asume unele raspunderi majore (…). In caz de escaladare a situatiei, armata trebuie sa fie capabila sa raspunda. Informatia in ceea ce priveste aceste actiuni periculoase a circulat la toate nivelele, dar exista structuri abilitate si insistam sa se ia masuri eficiente (….). Uitati-va la unele declaratii anterioare, potrivit carora unii s-au saturat de Romania (…). Ele s-au adunat in timp si au aceeasi tonalitate si registru”. Şi dezvăluirile oficiale ale şefului armatei române au continuat cu acelaşi simţ de răspundere. Brusc, peste noapte vine şi demisia acestuia. Autorităţile informau opinia publică la acea vreme despre faptul că generalul a demisionat din considerente personale şi din proprie iniţiativă: „Stimate Domnule Presedinte, Tinind cont ca unele aprecieri facute de mine, in calitate de sef al Statului Major al Armatei Romane, au generat, prin interpretare si rea vointa, suspiciunea grava a nerecunoasterii controlului civil asupra institutiei militare, consecvent principiilor Statului de Drept in care cred cu toata fiinta mea, loial pina la sacrificiu Institutiei Militare si valorilor sale de Demnitate si Onoare, inteleg sa-mi ofer demisia din functia actuala, de care va rog sa luati act, pentru a nu prejudicia sub nici o forma statutul Armatei Romane”.

Chelaru a început să deranjeze, chiar dacă ilustra un spirit naţional deloc acceptat într-o Românie slabă şi dominată de interese financiare şi nu de spiritul şi cultura tradiţiilor latin-ortodoxe care caracterizează acest popor, încă dinainte de a fi şeful armatei Române, atunci când a făcut direct reproşuri armatei ruseşti din statul nerecunoscut Transnistria.

Nu voi intra deloc în prevederile reuniunii de la Malta pentru că documentul a fost publicat de nenumărate ori, dar puţini au avut curiozitatea să-l citească şi să-l analizeze. Este valabil şi pentru harta publicată în acele vremuri în Statele Unite ale Americii în diferite publicaţii.

Bun, şi pentru a încheia acest capitol, aşa cum spuneam, trebuie să evidenţiem, fără a comenta, şi scandalul izbucnit în ultimii doi ani de zile, scandal în care generalul-mason Săvoiu a făcut subiect mai multor afirmaţii cel puţin neplăcute. Voi fi foarte scurt, iar cei ce sunt interesaţi în a afla mai mult, o pot face printr-o muncă de cercetare personală.

Mă refer la scandalul cu Asociaţia condusă de Săvoiu (AORR) şi FMR care, făcând o paranteză interesantă, în Franţa înseamnă altceva. Şi acolo există o organizaţie numită FMR, numai că acolo este constituită din francmasonii regulari, cei care se luptă astăzi cu „Marele Maestru” pus la zid pentru că a făcut politică şi a scris preşedintelui Franţei.

Nu mai ştiu care este relaţia prezentă, se pare că nu mai sunt sentimente de cordialitate, dar Săvoiu a fost un foarte bun prieten al lui Degeratu (numit de prieteni Costică). Comentarii nu fac! Citiţi cele de mai sus şi constatati singuri la ce mă refer.

Schapira-l atacă pe Cornescu-Ring şi repudiază masoneria regulară de la MLNR

Dovada incontestabilă: Schapira repudiază Masoneria regulară şi-l atacă pe Cornescu-Ring, asta după ce-l elogia. (vezi video - Schapira-Cornescu). Ce se va întâmpla cu Marea Lojă Naţională din România şi cu Supremul Consiliu condus de Costel Iancu?

Cine este cu adevărat Constantin Bartolomeu Săvoiu?

Continuând seria dezvăluirilor, am ajuns în punctul în care m-am întrebat cine este cu adevărat, Constantin Bartolomeu F. Săvoiu? De unde vine şi, mai ales care este trecutul său (înainte de 1989) şi, mai ales, rolul său de după revoluţia din România în destabilizarea integrităţii economice şi teritoriale a României.

Am stat de vorbă cu o serie de prieteni ai mei de la Ottawa şi din Marsilia, Istanbul şi Roma, pentru a afla ce ştiu ei despre Săvoiu care încearcă să facă, după cum el spune, o Masonerie Naţională (o prostie în care amestecă Biserica de la Constantinopol, în detrimentul celei din România, care este autonomă, autocefală şi suverană).

Dar să vorbim mai întâi despre Săvoiu (născut la 18 februarie 1945 în Bucureşti) în primii ani. Săvoiu afirmă că este descendentul unei familii de boieri olteni (subliniez acest lucru pentru că este important mai târziu) – nu am să intru în viaţa lui personală, ci doar am să afirm că este căsătorit şi are trei băieţi – dar am să vorbesc despre studiile sale din România.

A absolvit Facultatea de Comerţ Exterior din Bucureşti, în anul 1967, iar în 1968 devenea specialist în comerţul internaţional. Cine făcea oare acele studii şi unde erau racolaţi de securitate mai târziu??? Ceea ce devine şi mai interesant este că acelaşi Săvoiu intră la „Şcoala de Ofiţeri în Rezervă, intendenţă-logistică”, o instituţie despre care nu am auzit niciodată, iar dacă aceasta a existat, atunci poate fi legată perfect cu cele spuse mai sus. Dar nu este tot! Săvoiu devine absolvent şi al Institutului Naţional de Formare a Cadrelor Superioare Comerciale (1972-1973) din Paris… Ciudat este faptul că se ştie că Săvoiu nu a părăsit România decât cu foarte puţin timp înainte de revoluţie, prin urmare şederea sa la Paris rămâne un mister sau o… misiune?

În anii ’70 devine absolvent al Universităţii din Paris… Dar să revenim puţin înapoi cu câţiva ani. Trebuie să menţionez şi să subliniez faptul că „patriotul în regimul comunist” Săvoiu a lucrat în cea mai „nesemnificativă” instituţie pentru D.I.E., adică Ministerul Comerţului Exterior al României. Acum înţelegem şi cum a ajuns în Franţa în acea vreme.

Interesant este şi că la scurt timp devine consilier comercial al unei companii numite Olivetti, din Franţa, apoi director de vânzări la o altă companie: Carpigianni. Cu timpul ajunge inspector de vânzări al Certified Labo Ltd din Franţa, iar apoi a lucrat tot în această zonă, în Franţa, până în 2002, la o companie.

Ceea ce este şi mai interesant (menţionez faptul că Săvoiu cunoaşte limbile franceză, engleză, portugheză, italiană, rusă şi arabă – interesant nu?) este faptul că Săvoiu lucrează încă din 2006 şi până în prezent pentru un „grup industrial”, reprezentându-i interesele în Orientul Mijlociu şi Africa. Ar fi interesant de aflat de misterioasele afaceri cu ţările arabe, cum ar fi Libia sau Tunisia, unde ştim ce fel de dictaturi există.

Dar să trecem puţin într-o zonă care ne interesează şi deranjează pe toţi: armata! Ştim cu toţii că gradul de general este conferit de Preşedintele României, iar că Săvoiu este General de Brigadă în rezervă. Bun, dar când a obţinut Săvoiu celelalte grade şi în armata cărei ţări? Sau poate au fost primite în timpul misiunilor externe din vremea regimului comunist? Nu ştim, iar întrebarea rămâne în picioare!

Săvoiu este membru şi în Uniunea Pan-europeană… El a fost şi trezorier în perioada 1993-2004. Da, aceeaşi misterioasă uniune despre care lumea refuză să vorbească. Dar ce este şi, mai ales cine o conduce? Săvoiu spune despre sine că este un patriot care luptă pentru România. Da, luptă pentru România în defavoarea României şi în favoarea grupurilor iredentiste. De ce? Pai să vedem cine se află în conducerea acestei organizaţii: Alteţa Sa Imperială Arhiducele Otto von Habsburg (Preşedinte de Onoare şi Capul Imperial al Dinastiei de Habsburg, mai pe scurt moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, adică viitorul împărat, dacă vreodată va reapărea imperiul) – membru al familiei Habsburg care a condus Imperiul Austro-Ungar, imperiu ce a subjugat cândva Banatul, Bucovina şi Ardealul; în aceeaşi organizaţie se află şi groful maghiar Stefan Bethlen (membru al faimoasei familii de maghiari Bethlen din acelaşi imperiu menţionat mai sus) etc.

În declaraţia de principii a acestei organizaţii se menţionează foarte clar că este o structură supra-naţională, bazată pe ideile fondatorului său: Richard Coudenhove-Kalergi, un conte federalist european, fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia, la Tokio. Este acelaşi om care a propus primul proiect de confederalizare a Europei, o Europă în care o ţară ca România ar fi încetat să mai existe prin valori şi suflet.

Organizaţii la care este membru „patriotul” Săvoiu nu vorbeşte despre un ideal naţionalist, aşa cum se înţelege în mod normal, ci despre un NAŢIONALISM EUROPEAN, prin urmare acest „general” „român” serveşte cui?

Săvoiu este în 1999 Vicepreşedinte-Fondator al Uniunii Pan-europene din România. Această grupare susţine şi ideile prezentate de grupul iredentist şi separatist din „secuime”, adică dreptul lor de a se autodetermina… Mai avem vreo îndoială despre intenţiile grupării „masonice” conduse de acest om, lângă care alăturăm nume precum informatorul Schapira şi mafiotul Gelli? Şi, ca să fie pusă cireaşa pe tort, aceeaşi organizaţie spune foarte clar că toate ţările trebuie să fie apropiate ale Turciei (stat musulman şi nu creştin) şi… RUSIEI!!!

În 1992 a devenit membru al unei asociaţii de schimb între Franţa şi Tunisia (aflată până de curând sub dictatura unui despot). Să nu uităm că printre „talentele sale” se numără şi limba arabă.

Se ştie foarte bine şi faptul că în perioada 1994-2005 a lucrat (în Franţa) pentru ziarul „Adevărul”, al cărui patron era cunoscutul… De asemenea, „masonul naţionalist” Săvoiu a fost şi un sindicalist convins. În perioada 1989-1992 a condus, în calitate de preşedinte, Confederaţia Internaţională a Cadrelor (Paris, Franţa).

Numeroasele distincţii primite au ridicat şi ridică încă foarte multe semne de întrebare. Un exemplu stupefiant este faptul că este deţinătorul „Crucii Sfântului Andrei” (conferită de Patriarhul Constantinopolului – Bartolomeu I), dar şi faptul că de la Ion Iliescu (cel despre care vorbeam în materialul cu Schapira) a primit Ordinul Naţional al Meritului Cultural în grad de Ofiţer.

Dar în permanenţă trebuie să-l legăm pe Săvoiu de structurile pe care le-a penetrat şi de scandalurile cu armata care ies în evidenţă mereu. Cum a ajuns General şi mai ales în baza cărei activităţi? De ce o persoană ca el poate lua o pensie de General când sunt oameni ai armatei (generali) care mor de foame? În baza cărei activităţi? Ştim faptul că Săvoiu este membru nu în Cercul Militar din România, ci în cel din Franţa. Ştim şi faptul că este preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România, încă din 2008, iar asupra subiect ne vom apleca foarte mult în următorul material.

În următorul material vom vedea care este relaţia şi care sunt conexiunile cu armata română (scandalurile şi strategiile) şi interesele forţelor externe României, care este relaţia cu Ordinul de Malta (dar şi cu reuniunea de la Malta de acum mult timp, în care Oltenia avea rolul său) şi, mai ales, care este relaţia lui cu Biserica de la Constantinopol, în calitate de instituţie etc.

Lucian Cornescu Ring şi Victor Atanasie Stănculescu la Jilava

Pentru a închide paranteza deschisă cu ceva timp în urmă, şi pentru a urma cursul materialelor prezentate, voi face câteva referiri şi completări la ultimul material. În materialul anterior am vorbit despre modul în care onstantin Bartolomeu Săvoiu a şantajat pe fostul general Stănculescu, propunându-i semnarea unui document pentru a arăta apartenenţa sa la Masonerie, în schimbul ajutorului pentru a păsări arestul din puşcărie.

Spuneam în acel material că şi Lucian Cornescu Ring a efectuat vizite la Stănculescu la Jilava. Ultima vizită a avut loc pe (sau în jurul datei de) 1 decembrie 2010 (nu ştiu dacă a mai fost în vizită după această dată). Dovada acestui lucru stă în materialul audio-video de mai jos.

Trebuie totuşi să menţionăm şi relaţia, negată acum de Săvoiu, dintre Lucian Cornescu Ring şi Constantin Barolomeu Săvoiu. Cu ceva timp în urmă circula faimoasa listă a masonilor din Supremul Consiliu al lui Cornescu Ring, acolo unde se regăseau nume precum: Horia Nestorescu-Bălceşti, Răzvan Theodorescu (care este acum de partea lui Săvoiu) etc.

Săvoiu se autoproclamase Mare Maestru al unei mari loji numite MLNUR, iar Cornescu se atuoproclamase Suveran Mare Comandor al unei entităţi masonice superioare numite SCR, chiar dacă aceştia fuseseră expulzaţi din acest două entităţi.

Astăzi, cei doi se atacă reciproc, fiecare invocând ce le convine mai mult. Dar să revenim puţin la faimoasa listă. Cine este astăzi pe această listă? Voi menţiona doar câteva nume sonore: Radu Vasile (este vorba despre fostul premier al României), Victor Babiuc (fost ministru al apărării), Eliade Ştefănescu, Mircea Manolescu, Florin Enăceanu etc.

Marcel Schapira şi Constantin Bartolomeu Săvoiu neagă regularitatea Marii Loji Naţionale din România

După 1989, Marcel Schapira este dat afară de la Marea Loja a Franţei şi de Supremul Consiliu al Franţei. Pleacă apoi la GLNF (în Loja rusească Astrea / Astree)  împreună cu alţi Fraţi Români în ideea regularizării Marii Loji şi a Supremului Consiliu pentru România în exil (Nu a făcut parte niciodată din niciun Suprem Consiliu de RSAA înafara a celui Roman in exil!!! Henry Baranger – Suveran Mare Comandor al Supreme Conseil pour la France a recunoscut SCR în exil dar nu a luat niciodată pe Schapira în supremul consiliu condus de el).

După multe investigaţii se contactează mai mulţi Fraţi veterani iniţiaţi în perioada interbelică care mai erau în viaţă, vor fi ridicaţi în grade până la 33 si cooptaţi în Supremul Consiliu pentru România din exil.

După 1990, in 1991, Masonii romani din exil decid reintoarcerea masoneriei in tara. La acea vreme era Mare Maestru Alexandru (Alecu) Paleologu, iar Suveran Mare Comandor era Marcel Schapira, care se autonumise Suveran Mare Comandor la moartea lui Fred Cherchez într-un simulacru de alegeri.

În 1993 se stabileşte repatrierea din exil atât a Marii Loji Naţionale din România fondată în 1880 cât şi a Supremului Consiliu Român fondat în 1881. Astfel după semnarea unui Proces Verbal Protocolar de către reprezentanţii ambelor entităţi , din exil pe de o parte şi de cei aleşi a fi reprezentanţii pe teritoriul naţional pe de altă parte (condiţia a fost ca atât noul Mare Maestru, cât şi Suveranul Mare Comandor şi întreaga conducere trebuie sa fie persoane rezidente pe teritoriu şi nu la Paris).

Schapira-i transferă puterile lui Dan Amadeu Lăzărescu, ridicat la gradul 33 şi care la acea vreme era Locotenent Mare Comandor, Marele Cancelar pastrator al Sigiilor şi Patentelor, Dr. Alexandru Chiriceanu, se repatriază oficial în România  iar Alexandru Paleologu renunţa la funcţie în favoarea lui Vladimir Boantă.

Pe 7 mai 1993, o delegaţie oficială a SCR din exil condusă de Marcel Schapira procedează  la Instalarea Oficială pe teritoriul Naţional a Supremului Consiliu de RSAA compus din Fraţii veterani cooptaţi:

Suveran Mare Comandor a fost instalat Dan Amadeo Lăzărescu

Secretar General a fost instalat Vladimir Boantă

Mare Cancelar a fost instalat Alexandru Chiriceanu

Din acest moment Marcel Schapira este membru doar în GLNF şi Suveran Mare Comandor de Onoare al SCR neavând nici un fel de funcţii reprezentative.

În paralel, italienii de la Marele Orient al Italiei, care din 1805 până astăzi nu au fost niciodată recunoscuţi ca regulari de Marea Loja Unita a Angliei, vin şi discută cu ministrul apărării de la acea vreme, (fostul) general Victor Atanasie Stănculescu, explicând de ce trebuie instalată Masoneria în România. Stănculescu spune OK.

În 1993 anul în care se reîntoarce exilul masonic, italienii de la Marele Orient al Italiei, Marea Lojă NATO (Mare Maestru era un contra amiral: Robert Woodword) şi Americanii se reunesc la Cercul Militar (Casa Armatei) şi dau de la 1 la 32 pentru Ritul Scoţian Antic si Acceptat unui număr de aproximativ 200 de persoane luate de pe strada (mai mult sau mai puţin). Mare Maestru era Nicu Filip, un personaj ciudat şi controversat care niciodată până la moarte nu a putut face dovada faptului ca a fost iniţiat mason vreodată...

Cu toate acestea, exista deja un Mare Maestru cu puteri depline şi un Suveran Mare Comandor. Practic masoneria iregulară (se poate verifica pe site-ul UGLE că Marele Orient al Italiei - GOI - nu are recunoaştere, ci Marea Loja Regulară a Italiei are, fiind unica Mare Lojă regulară din Italia) din Italia face o altă Mare Lojă şi ajută fondarea unui alt Suprem Consiliu.

Schapira practic nu mai avea nicio putere, el având doar o atribuţiune onorifică, toate puterile fiind în mâinile lui Dan Amadeu Lăzărescu. În frunte cu Suveranul Mare Comandor din Statele Unite, suveranii mari comandori din Europa-l recunoşteau în mai 1995 la Lausanne, la Conferinţa Europeană a Suveranilor Mari Comandori ca unic Suveran Mare Comandor în România pe Dan Lăzărescu şi nu pe Schapira sau Iancu, care apare pentru prima oara  la un astfel de Congres la Lausanne însoţit de Adrian Dohotaru.

Trebuie menţionat faptul că Supremul Consiliu condus de Costel Iancu fusese instalat la Washington în toamna 1993, ceea ce în cutumele masonice nu a însemnat o validitate teritorială, el trebuind să fie instalat pe teritoriul naţional şi nu pe un teritoriu străin.

La Conferinţa Suveranilor Mari Comandori din Europa, de la Lausanne, Elveţia, unde Schapira a vrut sa conducea delegaţia Supremului Consiliu pentru România, dar Lăzărescu a afirmat ca nu are niciun drept. Schapira a stat la Montreux în timp ce delegaţia română a fost la Lausanne. Acela a fost momentul în care Schapira spune că-i retrage recunoaşterea lui Lăzărescu ca să revină el! Era război pe faţă!!!  Iarăşi trebuie menţionat că în timp ce masoneria română se stabiliza, el, Marcel Schapira încerca destabilizarea.

La Conferinţa Suveranilor Mari Comandori din Europa din Elveţia, în 1995, se stabileşte filiera directă a Suveranului Mare Comandor Lăzărescu, fiind recunoscut ca atare. În 1997 (28-31 mai), la Madrid, Conferinţa Mondialăm a Suveranilor Mari Comandori, Dan Lăzărescu conduce delegaţia Supremului Consiliu pentru România, fiind însoţit de Andre Szakvary. La acea reuniune a fost invitat şi Costel Iancu în calitate de reprezentatnt al Supremului Consiliu Român nr.2. S-a cerut ca Lăzărescu şi Iancu să ocupe alături locurile lângă drapelul României, moment în care Lăzărescu (nerespectând o norma elementara de bun simţ şi masonică) spune: "Nu împart deloc drapelul ţării mele cu un ţigan". Ca urmare a disgraţiei în care a căzut în acel moment, Lăzărescu trimite o scrisoare Conferinţei Mondiale a Supremelor Consilii şi-şi anunţa demisia, anunţând convocarea de alegeri în România.

Întorşi în ţară, Supremul Consiliu pentru România convoacă alegeri, iar Lăzărescu este invitat să participe, cum era şi normal. El refuză, spunând că se afla la Strabourg, în Franţa cu toate ca un Frate a constatat ca se afla in apartamentul din Bucureşti(ulterior acuză că nu a fost invitat la alegeri). Candidaţii pentru funcţia lui Lăzărescu au fost Dan Dobreanu şi Mihai Brediceanu (propus de Andre Szakvary), dar cel din urma-l propune pe Szakvary pentru funcţia supremă. În unanimitate de voturi, Andre Szakvary este ales Suveran Mare Comandor şi este instalat în funcţie sub jurământ la Palatul Elisabeta. Practic, SCR rămâne recunoscut ca descendent al filiaţiunii Constantin Moroiu, cu un Suveran Mare Comandor ales şi instalat pe teritoriul naţional, în persoana lui Szakvary, document semnat de toţi membrii Consiliului Suprem de gradul 33 al S.C.R.

În 1999, la reuniunea Suveranilor Mari Comandori de la Paris, ca urmare a raportului facut de Comisia de ancheta formata din Supremele Consilii ale Belgiei, Olandei si Elvetiei, Conferinta adoptă in unanimitate o decizie internaţionala semnată de de toti cei 18 Suverani Mari Comandori prezenţi, prin care se recunoaşte că Supremul Consiliu pentru România condus de Andre Szakvary 33, este continuatorul în linie directă şi neîntrerupta a Supremului Consiliu Constantin Moroiu, iar Szakvary este recunoscut ca Suveran Mare Comandor pentru România.

Brusc, Schapira, într-un acces de furie totală se duce şi îl considera pe Constantin (Costel) Iancu, succesorul său iar acesta care pentru aşi consolida poziţia accepta ridicolul situaţiei şi îl numeşte pe Marcel Schapira Suveran Mare Comandor de Onoare ad Vitam al Supremului Consiliu pe care îl conduce...

Şi acum vine partea interesantă. În 2003 Supremul Consiliu Iancu sărbătoreşte 10 ani de la fondare. Eveniment cu pompă la Palatul Parlamentului. Totul a fost imortalizat în fotografii, TVR-ul a filmat, iar în presa româneasca au apărut câteva articole. Numărul revistei masonice Scottish Rite din august 2003 de la Washington anunţa 10 ani de Suprem Consiliu Iancu în România. Evenimentul avusese loc pe 30 şi 31 mai 2003 în Sala Alexandru Ioan Cuza de la Parlamentul României. Chiar daca se spune că domnul Cuza a fost Mason, nu exista nicio dovadă în acest sens.

La eveniment au participat Suveranul Mare Comandor american Fred Kleinknecht, acelaşi care l-a renegat constant pe Schapira in anii 89-93 (împreuna cu cel din jurisdicţia de nord), Schapira, Nicu Filip (cel care a făcut Marea Loja a lui Danacu) şi alţii... Seara, delegaţiile au fost primite de... ION ILIESCU la Cotroceni, acolo unde Iliescu a vorbit despre rolul Masoneriei în dezvoltarea României. Da, Ion Ilisescu a spus asta în discurs!!!

 

Dupa discurs, Iliescu a acordat cele mai înalte distincţii ale României lui Fred Kleinknecht şi lui  Marcel Schapira, acelaşi Schapira care-l împroşca cu noroi pe Ilisescu cu puţin timp in urma (vezi declaraţiile din Adevarul ale lui Schapira referitoare la Iliescu). Şi, cum spuneam şi în prima parte, Schapira-i strânge mâna lui Iliescu şi îi mulţumeşte.Ca o paranteză la anul 2003 (30 mai), iată şi câteva paragrafe din discursul oficial, de la Cotroceni, al lui Ion Iliescu:

"Cu o decada în urmă, în mai 1993, aici la Cotroceni, am cunoscut delegaţia Supremului Consiliu al Jurisdicţiei de Sud condusă de Suveranul Mare Comandor C. Fred Kleinknecht.   Succesul acestui dedicat om de a restabili Francmasoneria Ritului Scoţian în România este o nouă mărturie a puterii si vitalităţii regenerate a naţiunii noastre. Ilustrează încrederea în abilitatea noastră de reconstrui tradiţiile care au contribuit la viaţa spirituală româneasca, conectându-ne la evoluţia democratică a Europei şi a lumii.

Suntem la curent cu rolul jucat la nivel mondial de Masonerie şi de contribuţiile sale la crearea Europei moderne în special la începutul revoluţiilor de la 1848. În mod particular, Masoneria a contribuit la stabilirea României moderne şi la unitatea statalităţii. Cu toate acestea, aceste fapte au fost ascunse în România pentru ultimii 50 de ani.

Astăzi, recunoaştem că multe stadii din istoria noastră pot fi relaţionate cu incredibilii Masoni români care au fost cu adevărat oameni de stat, intelectuali prodigioşi şi figuri iluminate. Prin viziunea lor, au trasat destinul naţiunii noastre şi idealul lor de a unifica statalitatea, ideal împărtăşit de toţi românii care a devenit realitate în 1918, tot prin iniţiativele şi contribuţia patriotică a Francmasonilor. 

În contextul globalizării de astăzi, viitorul unei naţiuni civilizate şi moderne nu poate sta în afara dialogului. Avem nevoie de cât mai multe punţi cu putinţa pentru a facilita schimbul cultural. Francmasoneria este parte a acestui proces. Este un vas de comunicare pentru toate forţele doritoare să lucreze în binele naţiunii Române, la dezvoltarea sa şi la deplina sa afirmare.

Ceremonia glorioasa din această seară este menită ca luare aminte a continuităţii Francmasoneriei române şi ca expresie de gratitudine faţă de toţi Masonii români care au desăvârşit-o. Vă rog să-mi acceptaţi sincerele felicitări şi dorinţe de bine pentru fiecare succes acum şi în viitor".

Ei bine da, este discursul aceluiaşi preşedinte Iliescu considerat de unii un anti-mason declarat... Bun, şi revenind la evenimentele de după 2003 şi la Marcel Schapira trebuie să spunem că acesta-l îmbrăţişează pe un personaj relativ cunoscut în România (mai mult din cauza scandalurilor), domnul Lucian Cornescu-Ring. Acesta este fiului unui bun prieten al lui Schapira. Ring îi cere lui Schapira diploma de gradul 33 şi să fie recunoscut Suveran Mare Comandor. Schapira declara la acea vreme că este "fiul” său având numai motive de laudă la adresa sa, după cum se vede şi în aceasta înregistrare.

Bun, deci Lucky devine "fiul" masonului Schapira şi... ce se întâmpla cu "recunoaşterea" lui Iancu? Cred ca este de discutat şi de analizat pentru cei care fac masonerie. Mai mult, relaţia dintre cei doi continuă, până când Ring îl dă în judecată pe Schapira... dacă nu mă înşel pentru calomnie... Procesul nu a avut final. 

Ceea ce a devenit interesant, şi astfel vom încheia capitolul Marcel Schapira, este că în noiembrie-decembrie 2010, acelaşi Marcel Schapira-l numeşte pe Lucian Cornescu-Ring un escroc şi un mincinos, un şantajist etc... Atenţie, aceste cuvinte aparţin lui Schapira, cuvinte enunţate în prezenţa lui Constantin Bartolomeu Săvoiu şi Horia Nestorescu-Bălceşti, într-un interviu filmat la Paris.

Acum că am văzut cele două episoade cu Marcel Schapira, vom continua cu...

Evreul Marcel Schapira este un bulgar informator al securităţii comuniste

Da, ştiu ca pe mulţi surprinde mai ales pe Masonii de dreapta din România. Schapira este un evreu, este un bulgar, este un informator, este un colaboraţionist, este un escroc, este un mitoman prin definiţie şi un şantajist de mare clasă... ah, şi ca să nu uit unul care a prostit pe mulţi, începând cu sonore nume din România. Sunt mulţi care facă mătănii în faţa lui Schapira.

Păi doar să-i analizăm numele. Şi, şi mai interesant, să ne aducem aminte de unde vine, cum a ajus, cum a fugit şi câtă diversiune şi rău a făcut României. Acest "negustoraş" (şi las în ghilimele căci nu vreau să jignesc adevăraţii negustori şi breasla lor) este un cadavru masonic, în curând unul uman. Evreul bulgar a venit in România tocmai de la Sofia (este născut în 1919 la Sofia, în Bulgaria), prin urmare bulgar getbeget.

Ce studii are bulgarul? PATRU CLASE!!! Şi nu glumesc. Cum a ajus să aibe diplome este o altă poveste. Este posibil, spun unii să fi ajuns la liceu, dar de bacalaureat nimeni nu vrea să audă. Este o minciună! Pretins avocat, consilier juridic, acest mitoman trădător de ţări şi nu deţară căci a trădat Bulgaria, România şi... Franţa.

În 1948 ajunge în România, exact când se instalau comuniştii. Doamne ce coincidenţă! Aşa cum declară chiar şi Schapira nonşalant (ATENŢIE): "(...) am profitat de seria întreagă de condiţii asociate, care au favorizat plecarea mea, şi mai târziu, plecarea părinţilor mei, cu care m-am revăzut la Paris. Am avut posibilitatea de a avea o viză franceză, care mi-a fost acordată de Guvernul Francez pe motive de servicii aduse Franţei altădată,  şi am avut şi circumstanţe care au favorizat obţinerea unui paşaport, deci viză şi paşaport. Or, n-aveam viză de trecere prin toate ţările, însă am reuşit totuşi să traversez cu trenul, plecând din Bucureşti, pană la sosirea mea la Paris, în luna august 1948. (...) un concurs de împrejurări mi-a permis de a avea viză pe intrarea principală la venirea in Franţa. (...) Am plecat foarte confortabil, la clasa I-a, vagon-lit, am fost ajutat de o organizaţie internaţională, care mi-a trimis biletul de vagon-lit până la Paris".

Cărui guvern francez a prestat servicii când el abia venise în România? Care circumstanţe asociate şi favorabile? Ba mai mult, recunoaşte că a trecut ilegal prin toate ţările până la Paris??? Intrarea principală, care? Ha!!! Şi toate astea făcute la aproape 28 de ani. dar ce important era bulgăraşul nostru... Clasa I? Vagon-lit?

Şi acum, să nu cazi de pe scaun (păcat că regretatul Cajal a murit, Dumnezeu să-l ierte)! Cică Schapira a absolvit Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie. Ba mai mult, şi-a dat bacalaureatul împreună cu Nicuşor Cajal. Da, vorbim despre acelaşi Cajal!!!

Schapira avea rude cu stare în Franţa? Da, mătuşa soţiei sale era căsătorită cu un primar francez, dar nu aceasta este atât de interesantă pe cât ceea ce urmează. Să-l cităm pe Schapira: " (...)prima mea problemă, cea de a găsi o casă, era una din cele mai mari probleme în Franţa. Imposibil de găsit, chiar plătind sume importante. După aproape un an de zile, tatăl meu şi mama mea, trecând clandestin graniţa, au părăsit România, au ajuns la noi aici. Ne-au trebuit câteva mijloace să rezistăm, şi mai târziu, tatăl meu a creat o societate, la care am participat şi eu. În acelasi timp, am inceput să practic profesia de consilier juridic, aveam la început un birou, asociat fiind cu fostul avocat şi scriitor din România, Gerard Serbănescu, dacă aţi auzit de el, care a scris cărţi şi despre masonerie şi despre celţi, druizi, îi plăcea mult să scrie... Si am avut un birou cu el, de consilier juridic, asta era a fost prima mea profesie. (...) La un moment dat, Serbănescu m-a părăsit, s-a dedicat complet scrierii unor carţi istorice, iar eu am preluat tot biroul".

De unde mama naibii avea sume importante, de unde a avut bani să deschidă o societate împreună cu taăl său? Totuşi, trebuie să ne întrebăm toate acestea. Deci abia ajunsese şi avea deja două afaceri... Mai mult, preia şi partea de afacere a asociatului său...

Dar să vedem şi cât de bine s-au înţeles părinţii bulgarului cu maghiarii: "(...) părinţii mei au plecat clandestin. Au trebuit să plece părăsind casa cu mobila, cu totul, într-o noapte... Au plătit pe cineva care să-i ducă, devenise foarte periculos, şi din cauza funcţiei mele. Şi tatăl meu, mama mea, sora mea si cumnatul meu, adică sora mea cu soţul ei şi părinţii mei, au plecat cu maşina până la graniţa cu Ungaria, undeva lângă Curtici, unde oameni specialişti, cum se zice, ? passeurs ?, i-au trecut în Ungaria, unde au fost arestaţi. (...) Un ofiţer tânăr ungur, care a văzut că mama mea avea părul alb - i s-a făcut probabil milă - le-a dat lucrurile confiscate, le-a dat inapoi  bijuteriile şi le-a spus: luaţi drumul înapoi spre Budapesta, nu vorbiţi cu nimeni şi nu veţi întâlni nici un militar! Şi la Budapesta, aveau o adresă unde s-au dus - era organizat -, unde au plătit şi i-au dus in Austria. În Austria, au stat 6 luni la Viena, şi de acolo au plătit un avion privat, care i-a dus din Viena la Paris".

Să fiu al... dacă nu au avut atât de mult noroc şi, mai mult, bani pentru maşini, şederi la Budapesta şi Viena, avion particular... Păi până când şi Regele a plecat cu trenul... Dar atenţie, totul se petrecea în 1949. Asta după ce el abia ajunsese în 1948. Cum de a reuşit să devină o persoană "atât de importantă şi influentă". Pare a fi un banc prost pentru proşti.

Şi acum aveţi iar grijă să nu cădeţi de pe scaune. Schapira declară: "Aveam apartamente mobilate, dar nu încăpea toata lumea, eram patru familii. Am reusit să găsim o vilă în jurul Parisului cu şase camere, aşa că fiecare familie şi-a luat dormitorul,  doamnele făceau bucătărie, se împărţeau, era ca un trib". Poate ca un kibutz. Şi continuă: "Aşa am locuit mulţi ani de zile, până când părinţii mei au cumpărat un alt apartament, datorită evoluţiei carierei mele comerciale".

"(...) eu m-am născut la Sofia. (...) am cerut un paşaport bulgar la Bucureşti (fiind născut acolo, legea îmi permitea). I-am rugat şi mi-au dat. Mi-am susţinut cererea puternic, şi mi-au dat un paşaport bulgar şi cu un paşaport bulgar am putut să ies afară. Am ieşit ca cetăţean bulgar. (...) Pot să spun că vorbesc şi astăzi bulgăreşte, fiindcă vorbeam acasă cu mama mea".

Eh, mai vrea cineva o altă dovadă? Trebuie menţionat şi faptul că ciupind franceză şi română, ajuns la Paris, Schapira a început să facă traduceri pentru bătrânele românce cu stare, aflate în exil, multe dintre ele fără familie. Astfel, le intra în graţii şi devenea moştenitorul lor. Astfel şi-a făcut averea despre care vorbeşte.

Cum a reuşit trădătorul să fugă din România? Cu un paşaport bulgăresc. Păi dacă cineva crede că se pleca uşor fără a avea relaţii cu comuniştii sau altceva (adică paşaportul bulgăresc) se înşeala sau, mai bine spus, nu cunoaşte situaţia de la acea vreme. Da, a fost iniţiat în România însă nu a atin niciodată gradul de Maestru Mason. A avut acte falsificate de un al trădător, masonul Gravian.

Ajuns în Franţa a încercat să rupă şi el câte ceva de la Fraţii cu milă şi dare de mână. După o lovitură de teatru reuşeşte să măsluiască alegerile într-o Lojă din Paris, unde ajunge şef, adică Venerabil. Ca să eliminăm din start orice posibilă neînţelegere, dacă mai există masoni bătrâni, ei pot confirma să bulgarul Schapira a fost informator al securităţii comuniste cu privire la activităţile masonilor aflaţi în exil la Paris.

Dar ce crede Schapira şi cum vede universitatea masoneriei - Ritul Scoţian? Iată: "Aşa, ca un fel de Consiliu Administrativ al unei societăţi. Se alege un preşedinte, un Mare Comandor de gradul 33, care are puteri foarte mari".

În Supremul Consiliu iregular din Franţa (cel regular recunoscut este cel de la GLNF - Supreme Conseil pour la Roumanie) reuşeşte să se strecoare şi să capete gradul 18. Brusc ajunge la gradul 33, cel mai mare, dar... surpriză: gradul este primit de la o nulitate în ceea ce priveşte autoritatea masonică: masonul Gavrilescu. Brusc, bulgarul se auto-numeşte Suveran Mare Comandor, imediat după ce moare Fred Cerkez, ultimul adevărat Suveran Mare Comandor. Frumoasă mişcare, nu?

Schapira declara nonşalant (ceea ce revoltă pe mulţi la Paris): "Am gradul cel mai mare şi am fost Şef Suprem în Consiliu, adică Mare Comandor".

Şi de aici începe circul evreului. Face scandal, linguşeşte şi se plânge în stânga şi dreapta. Este radiat din masoneria franceză şi dat afară din Loja România Unită şi din Grande Loge de France după ce liderii de la Paris află de falsurile în acte, furtul şi falsul intelectual săvârşit de bulgar. Ca să se răzbune pe "proştii" de francezi şi români, evreul fură arhiva şi piesele de mobilier din Lojă, ba mai mult, fură şi banii deţinuţi de loja masonică România Unită.

Schapira: "Nu sunt toţi masoni, dar masoneria e în slujba poporului român". Deci există şi masoni români anti-România. Şi o spune el, cel care l-a luat în braţe mai întâi pe Dan Amadeu Lăzărescu (tatăl vitreg al fostului premier Călin Popescu Tăriceanu), apoi pe Costel Iancu, apoi pe Lucian Cornescu Ring şi acum pe Constantin Bartolomeu Săvoiu cu Horia Nestorescu-Bălceşti cu tot cu "suplimentul" Licio Gelli de la Loja P2.

Şi din una în alta o dă în politică, şi ce mai politică. Deci Schapira a fugit din România cu paşaport bulgăresc şi a vrut să se ducă la Marele Orient al Franţei care, zice el, era de stânga. interesant nu??? Dar să fim atenţi la cum o spune: "Marele Orient, unde noi n-am vrut să mergem,  sunt foarte... sunt de stânga, şi cea mai mare parte". Bun, lăsând exprimarea incorectă într-o română bulgărească, trebuie să precizez o chestiune esenşială: unul din oamenii importanţi din staff-ul de campanie al actualului preşedinte francez DE DREAPTA, este fost Mare Maestru la Marele Orient... Deci ce ne spune Schapira? Bun, poate fi din cauza vârstei care-i joacă... pe piese de Alzheimer.

Pentru a face încă o lămurire cu privire la veridicitatea celor citate, este vorba despre un interviu acordat de Schapira acum câţiva ani. La vremea aceea era preşedinte Ion Iliescu, un Iliescu despre care Schapira spune: "Iliescu acuma e preşedinte, nu-i de calitatea lui Titulescu, P. Carp, Grigore Filipescu (...). (...) În ceea ce priveşte pe Iliescu, cel puţin el ştie astăzi să pară ales, cât şi ceea ce nu trebuie să facă. Şi e poate mai inteligent decât alţii". Mai târziu veţi înţelege de ce am făcut referire la acest citat. La un an după ce a spus toate acestea, evreul, bulgarul Schapira-i va strânge mână şi mulţumi lui Ion Iliescu. Bun, trecând puţin peste lăfăiala în laude personale şi agramate, pe alocuri false ("Datoria a fost întotdeauna sfântă pentru mine. Aşa am ajuns şi cel mai titrat, sunt Mare Comandor Emerit din România, sunt Mare Maistru de Onoare al Marii Loje de aici"), trebuie menţionat faptul că nu trebuie uitată povestea cu studiile lui Scapira.

"Şi am plecat în 48. Nu, mai devreme n-aveam dreptul. Eu eram de origine israelit. Eu nu aveam voie. Nu aveam dreptul, eram excluşi din Universităţi şi se făcuseră şcoli speciale pentru evrei. O şcoală de medicină, unde Nicuşor Cajal, un mare academician, si-a făcut studiile. Au făcut Politehnica evreiască, unde ieşeau foarte buni ingineri, unde erau profesori buni. Şi profesorii erau daţi afară din Universităţi. Şi atunci, angajau alţi profesori, unii nu prea buni, alţii buni. Iar cei care erau foarte buni, fiind evrei, profesau în şcoli dintr-astea, şi au creat specialişti, matematicieni, ingineri, ş.a.m.d. Dar drept n-am avut la Facultatea de Drept. Au făcut Filosofia, Medicină şi Inginerie". Nu cumva anulează ceea ce a spus puţin mai sus referitor la studii? Ba mai mult, recunoaşte şi că este... care nu este o crimă, dar în cazul său...

Bun nu am să intru în povestea cu generalul francez De Gaulle, care-l aprecia pe Schapira fără a-l cunoaşte şi nici cum a semnat acte pentru el special fără să clipească etc... Şi nu are rost pentru că încă mai trăiesc persoane la Paris care por informa toate acestea.

Trecând puţin peste acestea, ajungem într-un area regal pe care Schapira nu l-a putut atinge vreodată şi nici înţelege. Schapira afirma că Majestatea Sa Regele Mihai I al României a cerut favoruri şi cui... tocmai lui??? Cu tot respectul pentru Majestatea Sa, aş putea spune săracul Rege... "Eu l-am văzut de multe ori pe Rege, şi o dată, chiar mi-a cerut să intervin. Venise la cimitirul românesc din Alsacia, unde erau ostaşi români şi m-a rugat (îi era frică, fiindcă primise ameninţări), şi a vrut să-i asigur protecţie. Şi atunci am intervenit la Ministerul de Interne, la serviciile speciale, să-l păzească pe Rege. L-au aşteptat maşini, de la frontieră, l-au condus până acolo, fără ca el să vadă. Aveam relaţii foarte bune".

Schapira a recunoscut şi că avea rude în guvernul comunist: "Am doi veri care au devenit membri în guvern, la Tineret, şi care au venit aici".

Şi din una în alta, Schapira se scapă: "(...) serii de rapoarte care sunt la Securitate au fost făcute de mine, fiindcă erau trimişi speciali ca să facă un raport. Mi-au povestit. Era un medic aici, într-o inspecţie, care urmărea, şi m-a întrebat, domnule Schapira, dumneavoastră faceţi propagandă împotriva noastră? Şi cum s-a întors acolo i s-a spus ştiţi că aţi fost la masă la restaurantul cutare şi cutare. Eu ştiam că la acest restaurant românesc, patronul era şef la Securitate".

Va urma istoria masonică a lui Marcel Schapira şi mizeriile făcute în România, pentru destabilizare, după 1993.

Săvoiu, Nestorescu-Bălceşti şi informatorul Marcel Schapira vor destabilizarea României şi a Marii Loji Naţionale din România

Nu era de ajuns. Procesul este abia la început, iar planurile pentru România includ destabilizarea masonilor români, pentru a prelua puterea instituţiilor fundamentale ale României (şi serviciile sunt vizate de învăţăceii lui Gelli - va urma un capitol special, amplu şi detaliat). Pentru a pregăti terenul înainte de întâlnirea strategică cu MAFIOTUL şi masonul Licio Gelli (cel care a distrus Italia şi a răsturnat cel puţin două Guverne), grupul infractor Săvoiu & Nestorescu-Bălceşti a realizat o vizită la Paris, unde s-au reunit cu bulgarul Marcel Schapira, informatorul securităţii din exilul românesc şi turnătorul de masoni români care au crezut că au scăpat de mâna lungă a securităţii.

Discuţiile celor trei (chiar dacă au fost patru, dacă nu-l uităm şi pe controversatul Victor Agapicescu) de la finele lui noiembrie 2010 au avut la bază practic destabilizarea masoneriei din România şi a Marii Loji Naţionale din România, dar şi a Supremului Consiliu condus de Costel Iancu. Horia Nestorescu-Bălceşti, acest falsificator nativ pseudo-istoric al (cică) Masoneriei române, spune că Schapira este "memoria vie a Masoneriei române" şi că va scoate o carte intitulată "De la Moroiu la Schapira. 130 de ani de Masonerie". Adică în traducere: DE LA UN GENERAL ROMÂN (parte a războiului de independenţă)  LA UN BULGAR (informator şi turnător de masoni pentru securitatea română, cel care a fugit din România NU cu un paşaport românesc...).

În aceleaşi conversaţii purtate, spune că "Doar datorită lui Schapira peste 40 de ani drapelul românesc a stat la loc de cinste la toate reuniunile internaţionale". Adică ce vrea să spună pseudo-istoricul? Că România nu a avut valorile sale înainte de 1989? Că bulgarul ne reprezenta pe noi? Poate doar cu acordul Moscovei, pentru că el venea de la Sofia (într-un alt material voi reveni cu o amplă completare despre cine este cu adevărat acest Marcel Schapira). Gâdilat suficient, Schapira le spune "învăţăceilor": "Faceţi un act patriotic de cea mai înaltă calitate". Păi dacă acesta este un act patriotic atunci cred că restul celor care mai cred în patriotism ar trebui să se considere din start ce?

Laudele în grupul infracţional au continuat. Săvoiu lăudându-se că este descendentul unei familii de boieri din Oltenia (voi reveni cu informaţii suplimentare despre dezlipirea Olteniei de România în viitor şi voi face referiri la ce rol fundamental joacă Săvoiu în acest proces), că este arhonte al Bisericii Ecumenice de la Constantinopol... deci cui jură credinţă: Bisericii Ortodoxe Române sau la Istambul?

Ceea ce este interesant, aşa cum spuneam şi în primul material publicat, Săvoiu a fost dat afara de la Lojile din Franţa şi România pentru comiterea de infracţiuni. Citez cuvânt cu cuvânt ce a spus bulgarul Schapira, vorbind cu Săvoiu (MARE ATENŢIE!!!): "Gradul 33 am impresia că ţi l-am conferit eu, decret scris şi semnat de mine personal". Aşadar se confirmă faptul că Săvoiu nu a primit niciun grad nici de la MLNR şi nici de la MLNUR de unde a fost expulzat şi trimis în judecată.

Ăştia trei în frunte cu academicieni (oare cine, oare cine? voi reveni cu detalii) şi alţii, au făcut şi un Rit Scoţian, girat de Schapira, acelaşi Schapira care are cel mai înalt titlu la Constantin (Costel) Iancu şi care apare în revista Forum Masonic. Deci Iancu nu mai este recunoscut de Schapira? Asta înseamnă că lideri de marcă din cultură, artă, politică, din domeniul bancar, din Guvern etc., au rămas fără "regularitate". Chestiunea este mult mai complicată decât pare, însă voi reveni cu un articol special. "Sunt foarte fericit că mă găsesc la baza acestui Suprem Consiliu", afirma Schapira la sfârşitul lui noiembrie 2010.